Cati dintre noi nu au visat, oare, ca izbutesc sa puna mana pe cele sase norocoase si ca, astfel, devin rentieri pe viata? Este o “viziune” comuna in Romania, tara in care domneste parerea ca este imposibil, daca nu intervine mana sortii, sa devii miliardar doar dintr-un salariu.

Cu toate acestea, potrivit datelor furnizate de Agentia de Administrare Fiscala (ANAF), exista peste sapte mii de persoane care au scapat de grija zilei de maine, care sunt asadar “miliardari”, avand un venit net impozabil de peste un miliard de lei la finele lui 2004.


Mai precis, in Romania, sunt 256 de contribuabili persoane fizice care incaseaza un salariu de peste patru miliarde de lei pe an (peste 100.000 de euro) si care isi declara veniturile. Este posibil, asa cum spun specialistii de la ANAF, ca persoanele in discutie sa fie sefi de mari multinationale, directori de banci, presedinti de Consilii de Administratie, care, pe langa salariul lunar, sa mai primeasca si indemnizatii de conducere, sporuri pentru atingerea unor performante deosebite etc., astfel incat sa ajunga la aceasta suma. Acestor contribuabili “speciali” li se adauga alte 7.231 de persoane care incaseaza venituri nete impozabile anuale intre un miliard si patru miliarde de lei. Urmeaza o “clasa” cu ceva mai multi reprezentanti – peste 800.000 de contribuabili, care au avut, la finele lui 2004, un venit net impozabil intre 100 de milioane de lei si un miliard de lei. “Grosul” este reprezentat, potrivit statisticilor ANAF, de catre aproape cinci milioane de persoane, care au avut in 2004 un venit net impozabil intre 28 de milioane si 70 de milioane de lei.


Dar asta nu e tot. La categoria “cel mai bogat si cinstit” contribuabil raspunde prezent un angajat al unei firme private mari din Capitala, care, la finele lui 2004, a inregistrat un venit net impozabil de peste 1,8 milioane euro.” E un pic cam fortat sa incerci sa aduci impreuna notiunile de salariat si milionar in euro sau dolari. Aveam un sef care imi spunea ca nu o sa fiu bogat decat atunci cand pentru mine vor lucra mai multi angajati. Cu toate acestea, realizez ca si in Romania este posibil, daca obtii cine stie ce performante in calitate de manager, sa ai un salariu de… milioane”, comenteaza Gabriel Sincu, Senior Tax Manager Haarmann Hemmelrath.


In urma unui “tur de forta”, am remarcat, insa, ca majoritatea milionarilor din topul celor mai bogati romani platesc impozit statului doar pe profit si pe dividende, nu si pe salarii. Asadar, majoritatea celor intrebati au spus ca sunt de parere ca impozitele pe salarii si contributii sunt prea mari si, ca atare, prefera sa isi ridice banii din firme sub forma de dividende. De asemenea, multi dintre oamenii de Top care au functii executive si primesc si un salariu de la propria firma si-au infiintat microintreprinderi pe care incaseaza banii, in incercarea de a reduce “costurile” cu statul cat mai mult. Desi anul viitor vor fi obligati sa plateasca statului sume mai mari – odata cu majorarea impozitului pe dividende, multi spun ca vor apela la aceeasi politica de a-si ridica banii, pentru ca tot ramane mai ieftina comparativ cu salariile.


“Este clar. Statul pierde niste venituri din cauza ca oamenii de afaceri isi incaseaza veniturile pe dividende. Dar tocmai de aceea se si spune ca, daca s-ar aduce contributiile sociale la niste niveluri rezonabile sau daca s-ar plafona contributiile, persoanele cu salarii mari nu ar mai avea de ce sa si le ascunda”, conchide Gabriel Sincu.

Traieste dintr-un “deal” de 30 de milioane de dolari



Farmacistul Mihai Miron spune ca veniturile sale se compun strict din dividende si ca, in ultimii ani, a preferat sa nu si le ridice, pentru a-si dezvolta afacerile. “Eu nu am salariu, intrucat nu detin nici o functie executiva in companiile mele. Tot ce primesc este pe dividende, dar nu prea am avut nevoie de bani si i-am lasat acolo”, arata Mihai Miron.


Dar ce inseamna ca nu prea a avut nevoie de bani si, mai ales, cu ce traieste? “Am incheiat un deal interesant acum ceva vreme si am din ce sa traiesc, ba chiar sper sa imi mai ajunga inca cativa ani de aici inainte”, spune “enigmatic” Miron.


Pentru necunoscatori, mentionam ca patronul-farmacist Mihai Miron este unul dintre fericitii “castigatori” ai sortii si ca intelegerea la care se refera i-a adus peste 30 de milioane de dolari, bani primiti pe seama vanzarii catre GlaxoSmithKline a companiei Europharm Brasov.
Dar viata de om de afaceri nu s-a terminat cu aceasta tranzactie. Pe langa fabrica de lapte praf, fermele si fabrica de medicamente de la Chisinau, de care s-a ocupat dupa finalizarea afacerii cu Europharm din 2003, Miron a achizitionat anul trecut actiuni la patru mari farmacii, Aesculap, Medica, Global Pharmaceutical si Yassi Farm, “cumparaturi” care ii vor creste mai mult decat semnificativ cifra de afaceri. Sau, cu alte cuvinte, ii vor multiplica banii din “punguta”, pentru a-i sta la dispozitie in momentul cand cele 30 de milioane isi vor da obstescul sfarsit.

Peste 4.000 de euro, bani de buzunar



Fiind patronul unui grup in expansiune, Claudiu Bara a preferat sa isi “imprumute” companiile si sa nu incaseze aproape deloc dividende in ultimii ani. Totodata, tanarul om de afaceri prahovean arata ca si in anii care vor veni va prefera sa reinvesteasca dividendele, pentru ca nu vrea sa se imprumute de la banci.


Banii de buzunar ii castiga, insa, dintr-un salariu. “Am in jur de 4.000 de euro salariu, bani pe care ii incasez printr-o microintreprindere pe care am infiintat-o de curand. De platit impozit, platesc pe fisa individuala la Fisc”, explica Claudiu Bara. Patronul Fibec Holding spune despre sine ca este persoana insarcinata sa faca cumparaturile pentru toti membrii familiei. “Nu am niste prioritati anume, nu cumpar, sa zicem, mai intai pentru copil si dupa aceea pentru restul familiei. Cumpar toate lucrurile necesare, pentru toti. De altfel, nu pot refuza ceva vreunuia dintre membrii familiei mele”, spune Bara.


Grupul de firme Fibec Holding s-a redresat la finele lui 2004, obtinand o cifra de afaceri de peste 11 milioane de euro, dupa ce, in 2003, a suferit o cadere din cauza scaderilor inregistrate in piata. “Revenirea” s-a produs datorita diversificarii activitatii sau extinderii afacerilor in alte domenii. Pentru acest an, grupul Fibec asteapta o crestere importanta. In plus, supermarketul deschis de grup la finele lui 2005 a inceput deja sa aduca venituri.

Baschet la pachet cu dividende



Sebastian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft spune ca are cartea de munca la una dintre firme si ca veniturile sale provin din doua “surse”: are un salariu, in calitate de manager, de 2.000 de euro, pentru care plateste impozit pe fisele fiscale, si dividende, pe care le incaseaza la finele anului. Spune ca nu a avut, de-a lungul timpului, nici o “discutie in contradictoriu” cu Fiscul. “Exista o tendinta sa se considere ca banii care intra in conturile unei persoane fizice sunt fierbinti si provin din cine stie ce surse. Am incercat sa elimin orice suspiciune si, de aceea, banii care intra in conturile mele sunt doar din dividende”, explica Sebastian Ghita. Este foarte nemultumit de faptul ca, de anul viitor, dividendele se vor impozita cu 16%, care, adunate la cele 16 procente ale impozitului pe profit, ii vor ridica povara fiscala la 32%, comparativ cu 26% anul acesta.
In 2004, grupul de firme Asesoft a obtinut o cifra de afaceri de peste 100 de milioane de euro, activitatea principala ramanand integrarea sistemelor informatice, realizarea de infrastructura IT si de soft. Mai mult, grupul Asesoft si-a consolidat afacerile, unele segmente devenind “vizibile”. Astfel, daca va veti surprinde urmarind o reclama la un hipermarket, sa stiti ca grupul a asigurat lantul de televiziune in-door si infrastructura pentru punerea la punct a sistemelor.


Mai trebuie mentionat si faptul ca tanarul ploiestean mai este patron si peste un grup de media, cu o cota foarte buna pe piata locala, peste echipa de baschet CSU Asesoft, dar si peste “domeniile” Tohani.

Dividendele sunt mai atragatoare ca salariul



Datorita rezultatelor financiare inregistrate la nivelul grupului pe care il patroneaza, PIC, fratii Cornel si Ilie Penescu, sunt eliberati de povara grijilor materiale pentru cel putin cateva generatii de aici inainte. Cu toate acestea, cei doi frati nu-si pun in nici un fel problema retragerii din afaceri, avand, dimpotriva, planuri de expansiune. “Lucrarile la supermarketul PIC de la Craiova merg destul de bine, suntem in grafic”, spune Cornel Penescu. In magazinul ce urmeaza sa fie inaugurat in 2006 vor fi puse in vanzare peste 40.000 de produse.


Spre deosebire de restul oamenilor de afaceri cu care am stat de vorba, fratii Penescu spun ca dividendele nu sunt distribuite neaparat la finele anului, ci “de fiecare data cand este nevoie, chiar si lunar”. Au fost ani in care Cornel si Ilie Penescu nu si-au ridicat dividendele, dar si ani in care au decis sa le incaseze. Cei doi patroni primesc in fiecare luna, in calitate de manageri, salarii de peste 50 de milioane de lei.


Fratii Penescu spun ca si anul viitor vor prefera sa incaseze grosul banilor pe dividende, pentru ca “solutia cu salariile este in continuare mai scumpa”.
Cei doi patroneaza un “imperiu” compus din mai multe fabrici de imbuteliere de ulei sau de ambalare de zahar si orez, un grup media, o firma de taximetrie si un hipermarket la Pitesti.

Milionari in dolari, dar mananca din salariu



Alina Fughina este o patroana-director general cu carte de munca la una dintre societatile ce compun sau deservesc lantul de distributie IT Ultra Pro si K-Tech. “Practic, pot spune ca traiesc din salariu, care nu este tocmai mic. Asta, pentru ca dividendele nu le-am mai ridicat nici eu si nici sotul meu de foarte mult timp”, spune Alina Fughina. “A fost o perioada de expansiune si am investit aproape tot ce aveam in afacere. Am deschis noi unitati si am avut nevoie de bani pentru stocuri, pentru materiale. In fine, am avut o viata destul de zbuciumata”, mai arata Alina Fughina.
Patroana Ultra Pro spune ca nu este deranjata, pentru moment, de cotele mari de impozitare de anul viitor la dividende, pentru ca reinvesteste toti banii. Alina Fughina apreciaza ca isi va regandi strategia atunci cand va incepe perioada de consolidare a afacerilor.


La finele lui 2004, cei doi proprietari ai lanturilor de distributie Ultra Pro si K-Tech, Alina si sotul sau Cristian Fughina, au numarat peste 80 de milioane de dolari la capitolul cifra de afaceri. De altfel, la finele anului trecut, lantul de retail era alcatuit din 56 de magazine, din care 18 in Bucuresti si restul in tara.


K-Tech, cealalta “componenta” a afacerilor sotilor Fughina, este unul dintre cei mai importanti furnizori de produse IT din Romania.

Are de luat de la stat, nu de dat



Peste 31 de milioane de lei salariu net. Acestia sunt banii pe care Florin Anghel ii incaseaza lunar in calitate de presedinte de consiliu judetean. Anual, primeste si dividende de la grupul Fibec Holding, unde este unul dintre patroni. “Neavand nici o functie executiva in firma, nu pot primi altceva decat dividende”, explica Florin Anghel. Spune ca statul are sa-i restituie niste bani in urma regularizarilor. Nu multi, dar ce conteaza, sunt de luat, nu de dat. “Am platit foarte multi bani statului dupa regularizari pe vremea cand eram director la RomTelecom. Atunci aveam un salariu foarte mare si achitam statului sume mari drept impozite”, spune Florin Anghel. Patronul Fibec Holding spune ca, de cativa ani, prefera sa nu ridice dividendele, pentru a dezvolta firmele. “Incerc sa nu fac o imixtiune intre afaceri si viata mea politica. De altfel, pana acum, contractele pe Fibec au fost obtinute pe merit, nu pe ochi frumosi de presedinte de consiliu judetean. De aceea, unul dintre putinele lucruri care mi-au mai ramas de facut pentru grupul de firme este acela de a acorda imprumuturi societatilor ca sa se poata dezvolta. si asta fac. Oricum, nu am nevoie asa de stringenta de bani”, arata Florin Anghel.


Din 2005, Florin Anghel controleaza 44% din actiunile holdingului Fibec, ce reuneste, pe langa companiile Fibec, si firmele Travesti SRL, Fibec Metaglas, Fibec Holding, Fibec Trans, Fibec Construct, Agroalimentara, Fibec Prod, Romanarg, Progaz Distribution si Fildas.

Obligat sa joace cu mainile curate



Fiul lui “Corleone”, Bogdan Dragomir, este foarte “apasat” de mostenirea pe care a primit-o de la tatal sau. El spune ca, odata cu afacerile, tatal sau i-a trecut mai departe si o reputatie pe care o are de aparat, care nu ii permite sa se “joace” cu Fiscul. Astfel, Bogdan Dragomir spune ca isi plateste constiincios toate darile catre stat, in timp dezvoltand chiar o obsesie din a nu ramane dator. “Sunt singur asociat la firme, astfel incat tot ce primesc, incasez pe dividende. In urma unor discutii cu specialistii de la firmele mele, am stabilit de comun acord ca dividendele sa fie distribuite o data pe an, la finele anului”, explica Bogdan Dragomir. Fiul lui Dumitru Dragomir are si el o “durere”, dar, spre deosebire de restul oamenilor de afaceri intervievati, ea nu se cheama “impozite mari”, ci “contributii mari”. “Contributiile, CAS-ul, in fine toate prescurtarile astea din lume, sunt imense. De aici vine si marea noastra problema, cu munca la negru. Atata vreme cat contributiile nu vor fi mai mici, nu va iesi la suprafata munca la negru”, este de parere Bogdan Dragomir.


Fiul lui Dumitru Dragomir incearca sa isi creeze un nume pe piata de cand afacerile au fost trecute pe numele sau si, in mare parte, a reusit. Astfel, gradul de ocupare a hotelului Crystal Palace a ajuns in 2005 la o medie de peste 80%. In plus, a finalizat lucrarile la cartierul din Pipera, in care a investit circa 6,4 milioane de euro. De asemenea, este aproape gata si un bloc cu cinci apartamente de lux in zona Cotroceni, in care a investit aproape doua milioane de euro.


Dupa ce va termina toate proiectele pe care le are in derulare, planuieste sa mai construiasca doua hoteluri, unul la Bucuresti si unul la munte.