După ce anul trecut exporturile au fost principalul motor al economiei, în condiţiile în care consumul şi investiţiile s-au contractat, începutul de an a găsit exporturile la maxime istorice şi părea că acestea vor reprezenta din nou surpriza plăcută din PIB. Totuşi, mulţi ­exportatori au început să dârdâie în martie vâzând cum leul s-a întărit brusc, mai mult decât orice estimare a acestora.
Cursul care a ajutat exportatorii
„La începutul crizei, am discutat cu BNR şi am spus că un curs de 3,6-3,8 lei/euro nu poate să mai susţină exporturile. BNR a înţeles că palierul trebuie modificat şi cursul a mers spre nivelurile pe care le ştim. Graţie acestui curs de criză, care a evoluat relativ stabil în canalul de 4,1-4,3 lei/euro, România a fost pe primul loc în UE în funcţie de creşterea exporturilor din 2010, cu 10,7% peste nivelul din 2008“, spune Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR).
Exporturile României s-au ridicat la 37,3 miliarde euro în 2010, comparatic cu un nivel de 33,7 miliarde euro în 2008. Doar şapte ţări din UE, în frunte cu România, au reuşit să raporteze exporturi mai mari decât în 2008, pentru restul de 20 exporturiile fiind încă sub nivelul de dinainte de criză.
„În noiembrie 2009, exporturile au ieşit din recesiune. Din acel moment, adică de 17 luni, exporturile au crescut încontinuu pe rate anuale. Cursul a fost principala ancoră şi principalul partener al exportatorilor de a ieşi din recesiune. Poate întreaga economie ar fi stat mai mult în recesiune dacă exporturile nu-şi reveneau“, a spus Ionescu.
Pe la finalul lunii februarie, pe fondul unor ştiri pozitive la nivel macroeconomic, cursul de schimb euro/leu a început să coboare de la 4,24 spre 4,21, pentru ca în luna martie să coboare accelerat chiar sub 4,1 – nivel considerat critic de exportatori.
Cum se protejează Dacia
„Efectiv, leul este mai puternic în raport cu ceea ce am prognozat noi. Aprecierea leului penalizează rentabilitatea Dacia deoarece o parte din costuri sunt în lei, în timp ce cifra de afaceri este în mare parte în euro. Impactul este redus de faptul că o parte din achiziţiile Dacia sunt realizate în euro, în condiţiile în care economia României este oarecum „euro-dependentă“. Noi încercăm să acoperim riscul valutar urmărind în permanenţă să avem un echilibru între nivelul cumpărărilor şi vânzărilor în euro-hedging natural“, ne-a declarat Jean-Paul Franco, directorul financiar al Grup Renault în România. În 2010, exporturile au fost circa 75 %­ din cifra de afaceri realizată de Dacia.
„În mod normal, când economia îşi revine, leul trebuie să se aprecieze. Dar aprecierea a fost prea bruscă, încât exportatorii au intrat în dârdâieli. Pe termen scurt, unii au intrat în pierderi“, a adăugat Ionescu. Potrivit acestuia, ANEIR a recomandat un curs de 4,1 la calculul exporturilor și de 4,3 la calculul importurilor. Cât timp cursul a stat în acest interval, toată lumea a câștigat. „La o apreciere de 4%-5% a leului, exportatorii pierd lunar circa 100 milioane euro. Acum, mulţi exportatori îşi pun întrebarea cât pierd din curs şi cât îi costă rezilierea contractelor. Unii chiar vor rezilia contractele dacă le este mai convenabil. Abia peste două-trei luni se vor resimţi efectele aprecierii leului. Cel mai grav este neîncrederea în stabilitatea cursului. Asta îl face pe exportator să ezite să mai semneze noi contracte pentru că nu ştie cât va fi cursul peste câteva luni când va încasa banii“, spune oficialul ANEIR.
Potrivit lui, în semestrul al doilea pot apărea efecte semnificative din cauza aprecierii forţate, dacă BNR nu-şi poate exercita eficient rolul de jucător în piaţă pentru a asigura stabilitatea cursului. „Este posibil ca până la finalul anului, coridorul cursului să se mute spre 4,0-4,2 şi recomandăm exportatorilor să ia în calcul aceste modificări şi să vadă dacă mai rezistă în piaţă.“, a arătat Ionescu.