Comitetul Basel pregăteşte emiterea unui nou acord de capital, pentru a preveni probleme de lichiditate la nivelul sistemului bancar. Băncile vor fi nevoite să dispună de fonduri proprii suplimentare, dar şi să ridice costul creditelor.
Propunerile, aplicabile cel mai probabil la sfârşitul anului 2012, fac parte dintr-un cadru mai larg de reglementare, dezvoltat la nivel global, care are ca scop armonizarea legislaţiei şi a modului de supraveghere a instituţiilor financiare. În particular, ele urmăresc creşterea capacităţii băncilor de a face faţă unor viitoare crize financiare de tipul, intensitatea şi durata celei declanşate în 2007-2008.
„Mai concret, Basel III cuprinde noi standarde referitoare la managementul lichidităţii, precum şi la nivelul şi calitatea capitalului, având ca obiectiv descurajarea băncilor în a-şi asuma riscuri excesive“, explică Raluca Nicolescu, director managementul bilanţului şi portofoliului al băncii Raiffeisen.
Adrian Băţăgui, manager de risc în cadrul Piraeus Bank, afirmă: „Comitetul Basel vrea să introducă un indicator de acoperire a lichidităţii pe minimum 30 de zile, acesta fiind valabil pentru toate băncile internaţionale active“. Adică o bancă va trebui să aibă destule resurse pentru a face faţă obligaţiilor de plată pe termen scurt, pe o perioadă de minimum 30 de zile, în eventualitatea în care ar fi nevoită să se confrunte cu o problemă de lichiditate, continuă Adrian Băţăgui.
Indicatori
Propunerea vine ca urmare a faptului că băncile nu au reuşit să anticipeze problemele de lichiditate ce au afectat aceste instituţii financiare în perioada cea mai dificilă a crizei financiare. Claudiu Cercel, director general al BRD, adaugă că, în cazul aplicării Basel III, doi indicatori vor pune mari probleme. Un indicator care va deveni obligatoriu pentru bănci îşi propune să asocieze pasive fiecărei clase de active, pentru mai multă stabilitate. Astfel, pentru fiecare credit băncile trebuie să aibă resurse stabile în proporţie de 70%-80%-90%, respectiv depozite pe termen mai lung. Un alt indicator arată în ce măsură băncile comerciale deţin suficiente active lichide pentru a face faţă unor ieşiri de lichidităţi în condiţii de stres.
Claudiu Cercel precizează că, în România, majoritatea depozitelor atrase de băncile comerciale sunt pe termen scurt, de până la trei luni, în pofida eforturilor depuse de acestea. Totodata, rulajul pe piaţa secundară a titlurilor de stat este redus, reprezentând mai puţin de 2%, motiv pentru care instituţiile sunt dependente de operaţiunile Băncii Naţionale.
Raportări uniformizate
Basel III urmăreşte, practic, definirea mai clară a elementelor ce pot fi recunoscute în componenţa fondurilor proprii ale băncii şi o reaşezare a modului de determinare a capitalului disponibil. În plus, se va solicita băncilor să descrie detaliat elementele incluse în fondurile proprii, pentru a permite stakeholderilor o evaluare completă a capacităţii acestora de a face faţă riscurilor la care se expun.
Implementarea cerinţelor acordului va duce la schimbări/dezvoltări ale infrastructurii de raportare, precum şi în abordarea, din punctul de vedere al lichidităţii, a clienţilor „de casă“, cărora li se aplică un tratament mai favorabil. Nu în ultimul rând, „costul implicit asociat rezervei de lichiditate va fi, cel mai probabil, distribuit elementelor de activ, prin urmare va duce la o creştere a costului creditelor“, susţine Raluca Nicolescu.
În principiu, noile standarde vor intra în vigoare la sfârşitul anului 2012. În noiembrie 2010, se estimează că forma finală a standardelor va fi publicată după calibrarea lor pe baza rezultatelor studiilor cantitative şi de impact asupra dezvoltării economice viitoare.
Referitor la efectele acordului, Nicolescu este de părere că, în forma finală, acesta va îmbunătăţi practicile de management al lichidităţii, în ultimă instanţă crescând rezistenţa instituţiilor financiare la şocurile viitoare. În acelaşi timp, va creşte transparenţa şi va uniformiza modul de raportare şi supraveghere.
Riscul scumpirii împrumuturilor
Pe de altă parte, în cazul în care standardele vor fi excesiv de conservatoare, ele vor creşte costul creditelor şi, în final, prin reducerea accesibilităţii acestora, pot avea ca efect frânarea revenirii economiei mondiale. Totuşi, atât Comitetul Basel, cât şi G-20 şi-au exprimat în numeroase rânduri deschiderea în ceea ce priveşte acordarea unei perioade de tranziţie, tocmai pentru a reduce pe cât posibil efectele negative asupra economiei.
Un alt efect cu potenţial negativ remarcat de unele instituţii financiare se referă la o posibilă creştere a riscului sistemic, ca urmare a standardizării şi limitării excesive a instrumentelor ce pot fi incluse în rezerva de lichiditate. Ada Vâlcea, director control risc la nivel de grup în cadrul Raiffeisen, afirmă că „toţi jucătorii vor folosi aceleaşi ipoteze, vor avea prin urmare acelaşi apetit de risc şi acelaşi comportament, iar în final vor lua aceleaşi decizii în cazul în care se va declanşa un nou episod de criză. Având în vedere că reducerea riscului sistemic este una din priorităţile Comitetului, acest posibil efect este cu siguranţă analizat în cadrul testelor de impact aflate în desfăşurare“.
Costul implicit asociat rezervei de lichiditate va fi distribuit elementelor de activ, prin urmare va duce la o creştere a costului creditelor.
Raluca Nicolescu, director managementul bilanţului şi portofoliului, Raiffeisen
2012 La sfârşitul acestui an se estimează intrarea în vigoare a acordului de capital
Basel III
