Pentru a trece aceasta proba dificila, „temele” trebuie pregatite foarte bine acasa, incepand cu o serioasa autoevaluare privind calitatile, competentele si motivatiile personale pentru ocuparea postului respectiv. Unui tanar absolvent trebuie sa-i fie clar, de la inceput, ca problema competentei profesionale are o importanta minora. Cand angajatorul pretinde experienta unui student, el testeaza de fapt disponibilitatile individuale si reactiile afectiv-emotionale ale acestuia. Intrebarile care vor fi puse se grupeaza in jurul studiilor si interesului pentru profesie:
l Ce facultate/specializare ai absolvit?
l Care este media/notele la materii ce intereseaza pentru postul vacant?
l De ce ai ales acest domeniu de pregatire?
l Ai avut o slujba in timpul facultatii?
l Ce crezi ca va trebui sa faci daca vei fi angajat?
l Ce deprinderi ai pentru postul respectiv?
l Esti disponibil sa inveti si altceva pentru a face fata cerintelor?
Candidatul trebuie sa stie, in primul rand, ca este esential sa-si arate interesul pentru profesia aleasa. In al doilea rand, el trebuie sa se informeze dinainte despre activitatea generala a firmei si despre ce trebuie sa faca in postul respectiv. Pe angajator il intereseaza deprinderile tanarului si disponibilitatea lui de a invata. Candidatul trebuie sa anticipeze orice fel de intrebari si sa stie sa iasa din diferite imprejurari neplacute, generate de mentalitatea angajatorului, cum ar fi:
l Tinerii de la Facultatea X nu stiu nimic.
l Studentii sunt neseriosi/nu le place sa munceasca. Ei vor doar sa castige cat mai multi bani.
l Fetele nu fac fata stresului si nu sunt bune pentru postul Y etc., etc.
In aceste cazuri, candidatului
nu-i ramane decat sa incerce sa-l convinga pe examinator ca este o persoana valoroasa.
O contributie esentiala la reusita interviului o are disponibilitatea de a comunica. Persoanele indiferente nu starnesc niciodata interesul. Pentru a castiga timp de gandire, fara a face pauze stanjenitoare, in cazul unor intrebari mai dificile sau pentru care nu are pregatit un raspuns potrivit, candidatul poate recurge la formulari de genul: „Nu am inteles exact despre ce este vorba! Daca este posibil, v-as ruga sa reformulati intrebarea.” Sau poate sa intervina cu o intrebare lamuritoare care-i va oferi ragazul sa gaseasca o solutie convenabila pentru continuarea dialogului. In orice situatie, trebuie sa vorbeasca extrem de serios, fara sa lase loc la neclaritati, confuzii sau… interpretari.
Adevarul este preferat oricarei incercari de „cosmetizare” a imaginii celui care vrea „sa-si vanda pielea” cat mai scump. Acest lucru nu inseamna ca la intrebarea „Esti dispus sa lucrezi peste program?”, raspunsul trebuie sa fie negativ pe motiv ca nimeni nu este invatat sa munceasca mai mult decat trebuie. Comentariul „Sunt obisnuit sa muncesc in cazul aparitiei unor situatii de urgenta” ar putea fi cel mai potrivit, pentru ca nu este fals si nici nu angajeaza la o promisiune ferma.
Pentru a fi convingator, candidatul trebuie sa-si controleze starile emotionale. Cum se poate realiza aceasta performanta chiar de la primul interviu pentru angajare? Prin adoptarea unei atitudini optimiste. Privirea limpede, deschisa si indreptata spre fruntea interlocutorului (pentru a-i sugera ca este privit cu atentie), pozitia dreapta, chiar semeata, a corpului, controlul asupra miscarii bratelor sau picioarelor au darul de a transmite si celeilalte persoane o stare de confort si incredere. O vestimentatie decenta contribuie indiscutabil la intregirea imaginii care ar putea convinge angajatorul ca are in fata sa persoana cea mai potrivita pentru postul vacant. Oricat de mare este neincrederea in propriile forte la primul interviu, trebuie retinuta o idee valabila pentru multe alte situatii care apar in viata: interlocutorul este tot un om, supus, inevitabil, subiectivismului. Chiar si in cazul unei angajari, indiferent de competentele sau performantele candidatului, afectivitatea joaca un rol important.