Pentru cei mai multi agricultori, cooperativele agricole reprezinta inca un simbol al „epocii Ceausescu”. Cand insa despre acest lucru vorbesc tocmai japonezii, oamenii devin brusc interesati, mai ales ca niponii vor sa sprijine infiintarea de cooperative agricole. O echipa de experti japonezi apartinand Japan International Cooperation Agency (JICA) vor sa implementeze in Romania un sistem de cooperative agricole dupa model nipon. Intr-o prima etapa, ei si-au propus sa explice agricultorilor despre ce este vorba si sa arate mai ales ca demersul lor nu inseamna nicidecum o reintoarcere la proprietatea socialista cooperatista. In functie de receptivitatea oamenilor, JICA impreuna cu Agentia Nationala pentru Consultanta Agricola (ANCA) va sustine dezvoltarea a opt cooperative agricole-pilot in judetele Ilfov, Vrancea, Gorj, Arad, Satu-Mare, Alba, Prahova si Iasi. O data infiintate, noile structuri vor beneficia de sprijinul statului, prin intermediul unor centre zonale de instruire.
Primul obstacol, si cel mai greu de trecut, de care se lovesc japonezii, este legat de felul in care trebuie sa explice taranilor ca propunerile lor sunt complet diferite de fostele CAP-uri. Cel mai puternic argument in acest sens este faptul ca modelul cooperatist nipon nu presupune punerea si lucrarea in comun a pamantului sau a animalelor, care raman in continuare in proprietatea exclusiva a producatorilor agricoli. Practic, prin constituirea unor asemenea cooperative, membrii acestora convin sa faca o serie de afaceri impreuna, concomitent insa cu pastrarea independentei patrimoniale.
Cooperativele agricole japoneze sunt atractive in primul rand pentru fermierii mai putin dezvoltati si care au sanse mai mici de izbanda daca actioneaza singuri pe piata. De exemplu, trei agricultori care lucreaza separat 5 ha, 7 ha, respectiv 10 ha de pamant se pot alatura intr-o cooperativa agricola. In felul acesta ei pot stabili impreuna felul in care fac aprovizionarea cu seminte sau ingrasaminte chimice. De asemenea, cei trei pot valorifica productia in comun. „Asta inseamna ca unul din cei trei proprietari sa faca, de exemplu, un singur drum prin care sa-i aprovizioneze cu cele necesare pe toti ceilalti. Cumparand marfa mai multa, se poate plati un pret mai bun si, in final, totul va duce la costuri mai reduse”, explica Leonard Zoriti, consultant ANCA.

Japonezii vin pentru inceput doar cu sfaturile

Valorificarea productiei se poate face de asemenea impreuna, in sensul ca o persoana se va ocupa de vanzarea angro a recoltelor celor trei producatori. si aceasta activitate va genera cheltuieli mai mici de promovare, transport etc.
In opinia lui Hiroshi Terunuma, expert JICA, structurile cooperatiste nipone prezinta trei puncte slabe: nu exista libertatea de acumulare de capital, deoarece limita maxima de detinere de actiuni a unui membru este limitata prin statut; profilul activitatilor prestate se rezuma la interesele membrilor, spre deosebire de societatile private care, de exemplu, pot colecta produse din orice loc si le pot vinde oricui, exista o restrictie a operatiunilor democratice in cadrul cooperativei, impuse prin regula: un membru, un vot, iar managerii capabili nu au astfel puteri depline in a-si folosi aptitudinile. Motiv pentru care luarea deciziilor dureaza mai mult decat la firmele private. „Momentan, ne indreptam toata atentia catre organizarea de cursuri. Numai dupa ce oamenii vor intelege cu adevarat despre ce este vorba vor dori sa-si infiinteze astfel de cooperative agricole”, spune Terunuma.
Dupa mai bine de 12 ani de la desfiintarea CAP- urilor, parerile oamenilor in legatura cu modul de exploatare a pamantului sunt impartite intre a lucra individual, in cazul in care exista utilajele necesare, sau a lucra intr-o forma asociativa. Cat priveste infiintarea unor cooperative agricole de tip japonez, desi taranii nu resping aceasta idee, cei mai multi se indoiesc de reusita.

Agricultorii vor sprijin financiar de la stat

„Ideea japonezilor este intr-adevar extraordinara, problema este insa ca noi suntem romani. Ceea ce inseamna ca la noi cineva trebuie sa fie sef, iar sefii vor trage mai mult tot pentru ei, in defavoarea celorlalti”, este de parere Petru Herlo, de 68 de ani, proprietar a cinci hectare de pamant. El mai spune ca „…si chiar daca ar fi sa ne intelegem la inceput, cand va veni vorba de bani, tot la despartire vom ajunge. Eu zic ca asemenea cooperative vor avea succes numai daca vor fi sprijinite substantial de catre stat, prin subventii. Agricultura performanta nu se poate face numai cu sfaturi”.
Un alt agricultor, Vasile Motocea, de 68 de ani, proprietar a sase hectare de pamant, si-a petrecut o mare parte a vietii lucrand atat la CAP, cat si la stat. „Modul de constituire a vechilor CAP-uri il stim cu totii si nu mai are rost sa-l combatem acum. Din pacate, noi, romanii, am mers mereu pe distrugere. Am trecut de la „totul e al nostru si al nimanui” (fostele CAP-uri), la jaf (vezi desfiintarea acestora)”. In acelasi timp insa, Motocea este convins ca o agricultura performanta nu se va putea face niciodata pe suprafete faramitate, cum sunt astazi majoritatea exploatatiilor din tara noastra. De aceea, Motocea crede ca „s-ar putea ca modelul japonez sa fie foarte bine gandit, pentru ca ei nu fac azi un lucru pe care sa-l strice maine. Trebuie insa ca si statul roman sa ofere subventii. Nu vedeti ca peste tot in Europa producatorii agricoli sunt sprijiniti ?”.

Punctele slabe ale CAP-urilor japoneze

· Nu exista libertatea de acumulare de capital.
· Profilul activitatilor prestate se rezuma la interesele membrilor, spre deosebire de societatile private, care, de exemplu, pot colecta produse din orice loc si le pot vinde oricui.
· Exista o restrictie a operatiunilor democratice in cadrul cooperativei, impuse prin regula: un membru,
un vot, iar managerii capabili nu au astfel puteri depline in a-si folosi aptitudinile.