Candidatura Ursulei von der Leyen la NATO începe să se contureze

La nivelul instituțiilor internaționale este de obicei un joc de scaune muzicale. Nu neapărat între persoane, cât între națiuni. La ONU, mai degrabă Africa – eventual Asia; la NATO, una în țările europene, şamd.

Persoanele contează mai puțin, până în momentul în care apar ambițiile personale. Or, un astfel de moment se pare că suntem pe cale să îl trăim chiar acum.

Zvonurile privind candidatura Ursulei von der Leyen, președintele Comisiei Europene, la secretariatul general al NATO încep să prindă contur și provoacă iritare în mai multe capitale –  de la Bruxelles la Varșovia sau Paris.

Mandatul Comisiei Europene expiră abia în mai  2024 (data alegerilor europene) și ea însăși nu și-a depus deocamdată candidatura pentru Alianța Atlantică, dominată de americani. Dar această candidatură ar fi credibilă, evaluează un observator de la Bruxelles, expert în chestiuni europene.

Von der Leyen îndeplinește mai multe criterii: bunele relații cu Washingtonul, statutul său internațional, faptul că a fost ministru al Apărării german (sub Angela Merkel), faptul că este este femeie – observă cotidianul francez Le Parisien.

Pentru Paris însă, lucrurile sunt mult mai tensionate. NATO părea, până de curând, să fie în competiție cu proiectul european de suveranitate strategică și apărare promovat de Emmanuel Macron, pe care presedintele francez l-a evocat și într-o declarație recență care a făcut înconjurul planetei. O astfel de mutare din partea Ursulei von der Leyen ar fi luată ca un joc dublu.

Inițiativa este cu atât mai nefericită, adaugă un apropiat al președintelui francez, cu cât Washingtonul și Beijingul se află în conflict. În timpul recentei vizite de stat a președintelui francez în China (4-7 aprilie), observatorii au remarcat că Leyen a susținut un discurs mult mai dur la adresa  lui Xi Jinping decât Macron despre Taiwan sau posibila livrare de arme chineze Rusiei.

Von der Leyen nu este însă iubită de toată lumea la Bruxelles, unde s-a confruntat cu crize severe pe care a trebuit să le gestioneze, ca cea a COVID sau războiul din Ucraina și unde nu toată lumea e de acord că a ieșit pe ușa principală.

„Într-un moment în care războiul este din nou în Europa, când NATO este reînviat, nu cred că ar trebui să fie pus în opoziție cu o putere geopolitică a Europei. Și apoi, în politică, toată lumea aleargă mereu după ceva”, spune președintele Comisiei de politică externă a Adunării Naționale a Franţei, membru al grupului Renaissance.

Un afront la adresa țărilor din Est

Țările din est sunt de-a dreptul iritate și ostile, descoperă (oarecum surprinși) analiștii francezi. Acestea au câștigat influență de la izbucnirea războiului din Ucraina și se consideră subreprezentate în organele de conducere ale NATO și UE. „Am putea lua ca afront numirea unui viitor secretar general al Alianței care nu ar veni dinspre noi”, spune Wojciech Przybylski, directorul „Visegrad Insight”.

În Occident însă, există teama că numirea unei persoane din Est care ar fi prea belicoasă față de Rusia ar fi luată ca o sfidare de către Kremlin, cu care va trebui să discutăm, spune Le Parisien, în cele din urmă. „A avea o poziție de non-compromis față de Putin nu ar trebui să fie văzută ca un dezavantaj, ci ca un mare avantaj”, a declarat ca răspuns un diplomat polonez citat de cotidianul parizian.

„Cazul” lui von der Leyen nu s-a încheiat…