O parte vitală a corpului uman va continua să trăiască și după moarte. Ce s-a descoperit recent. Cel mai nou studiu sugerează că microbii nu numai că trăiesc mai departe în sol, după ce murim, ba chiar cooperează cu microbii nativi din sol pentru a ajuta la descompunerea corpului, scrie Atlasobscura.
Ce au descoperit microbiologii în privința microorganismelor care se află în corpul uman
Fiecare corp uman conține o comunitate complexă de trilioane de microorganisme care sunt importante pentru sănătate. Acești simbionți microbieni ne ajută să digerăm alimentele, să producem vitamine esențiale, ne protejează de infecții și pot îndeplini alte funcții critice. La rândul lor, microbii, concentrați în special în intestin, ajung să trăiască într-un mediu relativ stabil, cald, cu o aprovizionare constantă de hrană. Dar ce se întâmplă cu ei după ce murim? Iată ce au descoperit microbiologii.
Microbii joacă un rol important în descompunerea corpului uman
Experții care studiază necrobiomul (microbii care trăiesc în, pe și în jurul unui corp în descompunere) au dorit să vadă care este moștenirea noastră microbiană după ce murim. Deși am putea presupune că microbii mor odată cu noi (odată ce corpul se descompune) și că nu vor supraviețui în lumea reală, microbiologii susțin că lucrurile stau complet diferit. Într-un studiu publicat recent, echipa de cercetare condusă de microbiologul Jennifer Debruyin a prezentat dovezi conform cărora nu numai că microbii continuă să trăiască după ce murim, ba chiar joacă un rol important în descompunerea corpului uman.
Celulele fără oxigen încep să se „autodigere” într-un proces numit autoliză
Când murim, inima încetează să mai pompeze sângele care a transportat oxigen în tot corpul. Celulele lipsite de oxigen încep să se „autodigere” într-un proces numit autoliză. Enzimele din acele celule, care în mod normal digeră carbohidrații, proteinele și grăsimile pentru energie sau creștere, într-un mod controlat, încep să lucreze asupra membranelor, proteinelor, ADN-ului și altor componente care alcătuiesc celulele.
Produsele acestei transformări celulare devin hrană excelentă pentru bacteriile simbiotice și, fără sistemul imunitar care să le țină sub control și o aprovizionare constantă cu alimente din sistemul digestiv, ele apelează la această nouă sursă de nutriție.
Bacteriile intestinale, în special o clasă de microbi numită Clostridia, se răspândesc prin organe și ne digeră, din interior spre exterior, într-un proces numit putrefacție. Fără oxigen în interiorul corpului, bacteriile anaerobe se bazează pe procese producătoare de energie care nu necesită oxigen, cum ar fi fermentația. Acestea creează semnătura de descompunere a gazelor neplăcute.
Probabilitate mai mare ca multe din aceste bacterii să supraviețuiască
Din punct de vedere evolutiv, este cât se poate de normal ca microbii să fi evoluat pentru a se adapta la un corp lipsit de viață. Așa cum șobolanii încearcă să se salveze de pe o navă care se scufundă, bacteriile vor trebui în curând să-și abandoneze gazda și să supraviețuiască în lume suficient de mult pentru a găsi o nouă gazdă pe care să o colonizeze. Profitând de carbonul și nutrienții din corp, se pot înmulți, iar o populație mai mare înseamnă automat o probabilitate mai mare ca cel puțin câteva din aceste bacterii să supraviețuiască în mediul mai dur și să găsească cu succes un nou organism uman.
Amestecul a două comunități microbiene distincte se întâmplă frecvent în natură
Când corpul ajunge în pământ, microbii sunt aruncați în sol împreună cu fluidele care se descompun, pe măsură ce corpul se descompune. Microbii intră într-un mediu complet nou și întâlnesc o comunitate microbiană complet nouă în sol. Amestecul a două comunități microbiene distincte se întâmplă frecvent în natură. Are loc și atunci când rădăcinile a două plante cresc împreună, când apele uzate sunt deversate într-un râu sau chiar când doi oameni se sărută.
Rezultatul acestui amestec (care comunitate domină și care microbi sunt activi) depinde de mai mulți factori, cum ar fi cât de multe schimbări de mediu experimentează microbii.
Microbii se adaptează la mediul stabil și cald din interiorul corpului, unde primesc un aport constant de hrană. În schimb, solul este un loc deosebit de dur, variabil, cu gradienți chimici și fizici abrupti și schimbări mari de temperatură, umiditate și nutrienți.
Studiile anterioare ale echipei de cercetare au arătat că semnăturile ADN ale microbilor asociați gazdei pot fi detectate în solul de sub un corp aflat în descompunere, pe suprafața solului și în morminte, timp de luni sau ani după descompunerea țesuturilor moi ale corpului. Acest studiu sugerează că microbii nu numai că trăiesc în sol, ci și cooperează cu microbii nativi din sol pentru a ajuta la descompunerea corpului.
