10 cele mai mortale otrăvuri care se găsesc în natură. Aceste toxine servesc adesea unui scop evolutiv, cum ar fi apărarea împotriva prădătorilor. Unele biotoxine au evoluat pentru a viza sisteme fiziologice specifice, făcându-le extrem de eficiente, și în unele cazuri, mortale.
Doza letală 50 (DL50) este o măsură a cât de mult dintr-o substanță poate fi letală pentru jumătate dintr-un grup de animale testat de oamenii de știință în cadrul unui experiment, potrivit Discoverwildlife.
Cele mai mortale otrăvuri din natură
Tetrodotoxina
Aflată în principal în ficatul și organele sexuale ale unor pești, inclusiv peștele broască, care aparțin ordinului Tetraodontiformes, tetrodotoxina este o toxină foarte puternică, care poate fi fatală. De asemenea, apare la unele specii de amfibieni, caracatițe (inclusiv caracatița cu inele albastre, una dintre cele mai mortale creaturi marine) și specii de crustacee.
Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, intoxicatiile umane apar atunci când carnea și/sau organele peștelui sunt pregătite și consumate necorespunzător. Tetrodotoxina interferează cu transmiterea semnalelor de la nervi la mușchi și provoacă o paralizie a mușchilor corpului.
Abrina
Cele mai mortale otrăvuri din natură. Abrina are o DL50 la șoareci (intravenoasă) de 0,00002 mg/kg. Provine din semințele plantei de mazăre rozary, care crește în zone tropicale din întreaga lume. Semințele sunt roșii, cu o pată neagră la un capăt și doar una conține suficientă abrină pentru a ucide un adult, deși expunerea accidentală la abrină este puțin probabilă.
Potrivit CDC, „abrina îmbolnăvește oamenii, pătrunzând în celulele corpului și oprind celulele să producă proteine. Fără proteine, celulele mor. În cele din urmă, acest lucru afectează întregul corp și poate duce la moarte.”
Toxina botulinică
Clostridium botulinum este o bacterie care produce toxine letale (toxine botulinice) în condiții de oxigen scăzut. Toxinele blochează funcțiile nervoase și pot duce la paralizii respiratorii și musculare. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, „toxinele botulinice sunt una dintre cele mai letale substanțe cunoscute”. DL50 de botulinum la om (inhalare) este estimată la 0,000001 până la 0,000003 mg/kg.
Botulismul este în principal o intoxicație alimentară care apare atunci când toxinele botulinice sunt ingerate prin alimente procesate necorespunzător. De asemenea, poate fi cauzată de infecția intestinală cu C. botulinum la sugari, infecții ale rănilor și prin inhalare.
O altă toxină care face parte din familia Clostridium este Clostridium tetani, o bacterie a solului care provoacă toxina, tetanospasmina și tetanosul.
Maitotoxina
Gambierdiscus toxicus produce maitotoxina, care este extrem de puternică. Maitotoxina este o otravă marină foarte puternică produsă de dinoflagelatul (plancton) Gambierdiscus toxicus.
Specia se găsește în zonele tropicale și subtropicale ale Oceanului Pacific și este cunoscută pentru implicarea sa în otrăvirea cu ciguatera, cauzată de consumul unor pești tropicali de recif care conțin toxina. Maitotoxina afectează funcția celulară în corpul uman și DL50 la șoareci (intraperitoneală) este de 0,00005 mg/kg.
Amatoxina
Cele mai mortale otrăvuri din natură. Una dintre cele mai mortale ciuperci din lume, (Amanita phalloides) este responsabilă pentru aproximativ 90% din decesele legate de ciuperci din întreaga lume. Ciuperca produce trei clase majore de toxine: amatoxine, falotoxine și virotoxine, amatoxina α-Amanitin fiind cea mai letală.
Amatoxinele perturbă sinteza proteinelor în celule, vizând în primul rând ficatul. Ingestia sa poate duce la insuficiență hepatică, insuficiență renală, encefalopatie și moarte, în decurs de una până la șapte zile. DL50 a α-Amanitinei la om (oral) este estimată la 0,0001 mg/kg. Deși există un antidot, acesta trebuie administrat înainte ca toxinele să se lege de celule, pentru a fi eficient.
Digoxină
Foxgloves (specia Digitalis) conțin glicozide cardiace, în principal digoxină și digitoxină, care pot fi mortale pentru oameni dacă sunt ingerate. Se știe că derivații săi tratează anumite afecțiuni cardiace, ingestia accidentală sau intenționată a plantei poate provoca greață, vărsături, diaree, confuzie, tulburări de vedere și aritmii cardiace.
Aflatoxină
Printre cele mai otrăvitoare micotoxine se numără aflatoxinele care sunt produse de anumite ciuperci (Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus). Aceste specii afectează culturile, inclusiv cerealele, semințele oleaginoase, condimentele și nucile.
Toxinele pot fi găsite și în laptele animalelor care sunt hrănite cu furaje contaminate. OMS afirmă: „Dozele mari de aflatoxine pot duce la otrăvire acută și pot pune viața în pericol, de obicei prin afectarea ficatului. De asemenea, s-a demonstrat că aflatoxinele dăunează ADN-ului.” Expunerea este asociată cu un risc crescut de cancer.
Stricnină
Cele mai mortale otrăvuri din natură. Sursa de stricnină este arborele de stricnină (Strychnos nux-vomica), originar din India și Asia de Sud-Est. „Este nevoie de puțină stricnină pentru a provoca efecte grave la oameni”, afirmă CDC. Toxina afectează sistemul nervos, rezultând spasme severe. DL50 a stricninei la om (oral) este de aproximativ 0,0015 până la 0,002 mg/kg. Din punct de vedere istoric, stricnina a fost administrată în cantități mici pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, dar acum este folosită în principal ca pesticid.
Batrahotoxina
Batrachotoxina este o toxină secretată de broaștele otrăvitoare aparținând genului Phyllobates și se găsește și în penele și pielea unor păsări din genurile Pitohui și Ifrita. Cercetările sugerează că broaștele și păsările primesc toxinele din surse alimentare. Batrachotoxina este una dintre cele mai puternice otrăvuri din natură, deoarece provoacă insuficiență cardiacă și afectează sistemul nervos, ducând la paralizie și convulsii.
Ricin
Ricina provine din tecile plantei de ricin (Ricinus communis), o specie de plantă perenă cu flori din familia eutenilor. Planta este cultivată pe scară largă, deoarece este folosită pentru a face ulei de ricin; în timpul procesării căldura dezactivează ricina din semințe, făcând uleiul sigur de utilizat.
Potrivit Departamentului de Sănătate, ”este foarte puțin probabil ca cineva să fie otrăvit cu ricină din întâmplare”. Dacă sunt ingerate, simptomele variază în funcție de cantitatea și calea de expunere. În 2021, revista Toxicon a raportat 50 de cazuri de intoxicație cu ricină care au dus la șase decese.