Privind mai de aproape, ne putem da seama ca problema ne priveste pe toti, ca tuturor ne e greu uneori sa impacam constrangerile vietii profesionale cu problemele din viata intima. Bineinteles trebuie sa ne castigam existenta. Dar daca o irosim vrand sa castigam prea mult?
E un om activ, mereu in miscare, foarte ocupat, care nu se odihneste niciodata. si asta se vede imediat pe chipul lui, cand stralucitor, cand epuizat, din gesturile lui amabile si prea adesea un pic seci in incercarea de a parea direct, in maniera lui de a privi in alta parte cand se adreseaza cuiva. E solid, constient de responsabilitatile sale, nu doar de cele care i-au fost incredintate, ci si de toate cele care i-ar putea fi incredintate, daca am sti mai bine sa-i recunoastem competentele!

El munceste prea mult

Este mereu grijuliu sa faca lucrurile mai bine si isi pune in valoare meritele, iar cei care i le-ar pune vreodata la indoiala nu sunt pentru el decat niste gelosi sau infumurati. Isi consulta adesea cu duiosie telefonul mobil, nu-si uita niciodata diplomatul, verifica adesea calculatorul sa vada ca este mereu acolo, ca o marturie vie a tot ceea ce a facut, va face sau ar putea face. Cand va vorbeste, nu vorbeste niciodata despre el, ci despre ce face, pentru ca este un om al faptelor, si nu al trairii. Este inainte de toate un om cerebral care gandeste in permanenta, care stie ce vrea… de la ceilalti! si care, cel mai adesea, obtine…
Concis, clar, la obiect, intotdeauna cu un pas inaintea problemelor in desfasurare, el nu are timp de pierdut cu consideratii metafizice sau cu starile emotionale ale celor care il inconjoara. In mintea lui, el e capabil sa participe la mai multe reuniuni deodata si sa rezolve o multime de probleme care nu exista, dar care ar putea aparea, caci nu se stie niciodata! Trebuie sa prevenim chiar si imposibilul. Imprevizibilul nu are ce cauta in viata lui! Ah, da, in aceasta dimineata trebuie sa se intalneasca cu reprezentantii personalului si apoi cu un client important (sa nu uite sa schimbe cravata). Trebuie sa ia pranzul cu presedintele grupului sau (sa nu uite sa-si faca pantofii inainte, pentru ca presedintele are o obsesie cu pantofii). E gata sa raspunda criticilor (sa evite, sa schimbe subiectul, sa se prefaca, sa se arate performant…) si are in maneca un nou proiect care ar trebui sa-l incante pe presedinte. Pentru aceasta dupa-amiaza a prevazut sa revizuiasca planul cu obiectivele pentru 2005. Va insista sa se puna accent pe problema extinderii catre noi piete, sa se prevada o schimbare de locatie, de preferinta mascata, pentru a nu ingrijora personalul si a nu risca sa declanseze miscari de protest… A, da, trebuie sa se gandeasca sa ofere flori fidelei sale asistente, Daniela, fara de care ar fi pierdut in labirinturile intalnirilor. Sa-si aminteasca ca ea este Sagetator si deci e ziua ei… iar el, el e Taur.
Cand se intoarce acasa, e epuizat. De altfel sunt primele cuvinte pe care i le adreseaza sotiei, expresia lui favorita, de indata ce si-a aruncat pantofii pe coridor si jacheta albastru-inchis (cumparata recent pentru a sarbatori un succes comercial) pe divanul din salon. „Sunt frant”. Pentru sotia sa pe care o va saruta in fuga ceva mai tarziu, asta inseamna: „Sa n-astepti nimic de la mine si, mai mult, sa nu-mi ceri sa-mi pese de vreuna dintre prostioarele tale sau sa ma ocup de copii… Eu sunt mort de oboseala, pentru ca muncesc tot timpul pentru voi!” In timp ce infuleca grabit cina (nu are timp sa mestece), nimeni nu trebuie sa-i intrerupa numeroasele ganduri care se ingramadesc: „Poate ar trebui sa-mi cer detasarea intr-o filiala. Asta ar da bine in dosarul carierei mele, trebuie sa stii sa profiti de ocazii… stiu ca ei (arunca o privire grabita sotiei care viseaza la un week-end in doi, ca intre indragostiti), stiu ca ei nu i-ar placea din cauza prietenelor si a mamei ei… Dar trebuie sa stii ce vrei si apoi nu am chef sa ajung la patruzeci de ani inghesuit intr-un birou din directia de relatii publice!
Mi-ar face bine sa ma reapuc de sport. Poate putin tenis, abdomene (arunca o privire catre pantecele lui care in fiecare luna mai castiga cativa centimetri…) Ar trebui sa-mi reactualizez CV-ul, nu se stie niciodata, sunt multi care ar vrea sa-mi ia locul. Sper ca directorul de marketing a inteles bine ce vroiam sa-i sugerez. Trebuie sa vizitez webmasterul site-ului nostru. A uitat sa semnaleze interventia mea despre importanta relatiilor interumane intr-o intreprindere… Deodata rupe tacerea pentru cateva secunde.
„Ce ai de vazut interesant in seara asta la televizor?” – ii spune sotiei cu o voce compatimitoare si fara sa mai astepte raspunsul, continua: „In orice caz, eu trebuie sa termin raportul despre deschiderea noului magazin din Tokyo.”
Cateva secunde mai tarziu e deja la birou, totul in jurul lui e linistit, copiii s-au culcat dupa ce au primit un pupic aseptic, sotia sa e in fata televizorului. Ea va fi deja adormita cand el va veni sa i se alature in pat, mult mai tarziu, si oricum ea se imbracase in pijama, ceea ce inseamna ca in seara asta nu era dispusa sa… se prosteasca. Adoarme cu un gand: „Maine trebuie sa ma gandesc cum sa fac…”
si ea lucreaza prea mult…
Jongleaza cu timpul si spatiul, face salturi mortale cu cumparaturile, face surfing cu abilitate pe valul pregatirii mancarurilor (pe care le vrea si echilibrate, si noi), face slalom printre problemele gospodariei, manuieste cu abilitate diferitele masti de femeie, sotie, mama, angajata, fosta fetita si, uneori, indragostita. Urmareste cu entuziasm si uneori neliniste situatia scolara a copiilor, le sugereaza activitatile recreative, le sustine lectiile de pian, insista ca cel mare (care e atat de distrat) sa-si continue cursurile de recuperare, ii insoteste pe cei mici cu trup si suflet. Reuseste chiar sa discute putin cu cea mica. Nu reuseste deloc sa se inteleaga cu cea mare. Dar inca mai spera ca va gasi un pretext bun pentru a relansa relatia (cu adolescentii trebuie sa fii subtil, altfel…). S-a resemnat sa renunte la cea mai mare parte din pretentii in ceea ce-l priveste pe mijlociu. Oricum este baiatul ei preferat…
si apoi mai e si serviciul, postul de responsabil de marketing! E foarte important pentru ea, o preocupa, chiar daca mama ei o invinovateste de moarte ca „lucrezi degeaba, pentru ca sotul tau are o situatie atat de buna, la ce bun sa-ti risipesti viata si sa neglijezi copiii, te-ai gandit la copii?” Dar in sinea ei e hotarata sa reuseasca. Ii place ce face, simte ca este buna la ceva si ca cel putin acolo oamenii conteaza pe ea. E adevarat, castiga cu o treime mai putin decat colegul ei, cel care are aceeasi pregatire ca si ea, a fost recrutat in acelasi timp si are acelasi post, dar intr-un alt sector. Ea stie ca pozitia femeilor intr-o companie dominata de barbati este plina de ambiguitati, de neintelegeri regretabile si de omisiuni. Dar ea nu lasa lucrurile la voia intamplarii, stie sa se afirme si sa-si puna in evidenta contributiile si mai ales rezultatele obtinute. E doar la un pas de a crede ca fara ea compania ar fi deficitara. E sigura ca e apreciata, ca e de incredere, ca locul ei este invidiat de multi altii. Pe scurt, e stapana pe situatie.
Are momente de dubiu (dar e normal, din cauza vietii pe care o duce), de nesiguranta si de disperare. Dar are si un vis tenace, visul de a putea intr-o zi sa se bucure de sprijinul sotului ei, in ziua in care el nu va mai fi atat de obosit. Intr-o seara, la vesnicul lui „Sunt frant”, i-a raspuns cu un „Eu nu sunt reparator”. El a dat din umeri, iertand-o ca face glume (ar trebui sa aiba si ea niste reguli, asa nu mai merge!).
Dupa ultimele stiri sunt inca impreuna. Toata lumea din jurul lor ii felicita si se mira. Au fost de mai multe ori in pragul separarii. Dar ea se tine tare. Vrea sa dovedeasca ca este posibil sa nu traiesti cum a trait mama ei (dependenta de sot, de socri). Ea vrea sa fie independenta financiar, capabila sa-si conduca cu mana de fier viata personala, familiala si profesionala. E stapana pe situatie. Da, e stapana pe situatie.r
Da, e drept, s-a ingrasat un pic, nu mai are timp sa citeasca, a renuntat la tenis, dar isi promite sa faca sport in vacanta urmatoare, vacanta pe care nu au avut timp s-o petreaca impreuna anul acesta, dar anul urmator cu siguranta… In seara asta in pat se gandeste la colegele ei de facultate. Oare ce s-a intamplat cu ele? si prima ei iubire… n-ar fi mers, in orice caz. Era prea nestatornic si nu stia ce voia!… si acest nou asistent al directiunii care a invitat-o sa bea un pahar impreuna, „nu e rau, are un aer simpatic, l-am cam dat inapoi cu refuzul meu, dar data viitoare o sa-i accept invitatia…” r
Adoarme cu creionul in mana, urma sa noteze „maine trebuie sa fac, sa pregatesc, sa nu uit sa, sa ma gandesc la…”