O persoană fără locuinţă din Bucureşti a reuşit să vândă mii de poliţe de asigurare Casco şi RCA prin intermediul a peste 50 de firme al căror acţionar unic este. O bătrână de 80 de ani, tot din Bucureşti, desfăşoară de ani de zile afaceri în domeniu reuşind să vândă poliţe de milioane de lei. Aceste două cazuri, descoperite de specialiştii în combaterea fraudelor  ai unor companii importante de asigurări din România, ar putea părea poveşti de succes dacă nu ar fi doar instrumentele prin care mai multe persoane cu ştate şi relaţii vechi în lumea asigurărilor reuşesc să căpuşeze emitenţii poliţelor.
“Vânzarea de poliţe fără a mai preda banii companiei emitente, dar şi falsificarea poliţelor au devenit un fenomen în ultimii ani. Vorbim de pagube de zeci de milioane de euro provocate companiilor de asigurări şi, din păcate, legea nu ne ajută aproape deloc”, spune şeful deprtamentului antifraudă al uneia dintre cele mai mari companii din România.
De cele mai multe ori, capii reţelelor sunt foşti angajaţi cu funcţii importante în companiile de asigurări şi tocmai de aceea, cunoscând sistemul, sunt aproape imposibil de condamnat legal. Până la urmă companiile de asigurare ajung să se judece, evident inutil, cu persoane fără venituri şi fără casă care, legal, datorează asigurătorilor sume importante de bani obţinute din vânzarea poliţelor. Unii dintre cei care au construit “afacerile” îşi desfăşoară în continuare activitatea ca brokeri de asigurări.

Boschetar patron de holding cu afaceri în mediul financiar

Un caz aparte este cel al lui Ion Gherase care, fără să ştie exact ce face, a ajuns patronul a 54 de firme care au reuşit să obţină, din partea unor companii mari de asigurări, dreptul de a vinde poliţe de asigurare Casco şi RCA. Evident, banii nu au mai ajuns în conturile companiilor emitente ci direct în buzunarele celor care au gîndit afacerea. Doar în acest caz vorbim de pagube de peste 1 milion de euro.
Chiar şi numele „conglomeratului” cu sediul din acte într-o casă părăsită, este unul menit să inducă în eroare. Toate cele 54 de firme conţin şi titlul “Gherasig”. Pus de poliţie în faţa documentelor firmei omul şi-a recunoscut semnătura însă a mărturisit cu nu ştia că “a ajuns patron”.
Motivul: „Periodic I.G. (n.r.: boschetarul) era contactat de un anume A, iar împreună cu acesta şi cu alte persoane mergeau la o terasă în zona Sfântul Gheorghe, din Capitală unde consumau alcool şi unde «un anume domn aducea câte un dosar cu foarte multe documente» (n.r.: exprimarea aparţine lui I.G.) pe care persoana fără locuinţă le semna", după cum arată o înştiinţare aflată pe masa Poliţiei. Tranzacţiile se făceau, deci, “la o votcă mică”. Mai departe, afacerea era preluată de persoane „serioase”, avocaţi sau foşti angajaţi ai companiilor de asigurări.
“Reprezentanţii brokerului prezentau firmele respective  la sucursalele societăţilor de asigurare, încheiau contracte de mandat cu acestea, după care ridicau poliţele. În fapt, poliţele erau vândute de agenţii brokerului, iar primele de asigurare nu erau depuse.”, arată documentul citat mai sus.