Brexit-ul, independența Scoției și taxele, o parte din provocările pe care trebuie să le înfrunte succesorul lui Boris Johnson
Lipsa lui continuă de onestitate, încălcarea regulilor și lipsa de preocupare față de funcțiile guvernamentale reprezintă acum sarcina dificilă a reconstrucției. Nu este necesară doar recuperarea încrederii unui electorat, ci însăși imaginea unei țări extrem de pusă sub semnul întrebării după ce președintele său a fost dispus să încalce unilateral tratatele internaționale pe care le-a semnat în urma unui referendum istoric, impulsionat egoist de tensiunile interne din partidul său politic. Nici măcar Brexitul, marea moștenire lăsată de ambiția blondă, nu este soluționat pentru că deși britanicii au părăsit deja blocul, Londra și Bruxelles-ul sunt încă scufundate în negocieri.
Pe scurt, Johnson, conservatorul care a profitat de carisma sa pentru a genera milioane de voturi, chiar și din rândurile acelora care nu votaseră niciodată formațiunea sa politică, părăsește Regatul Unit în același mod în care l-a guvernat: în haos și în criză politică. După demisia sa de joia trecută, în Partidul Conservator sunt deschise acum alegerile primare. Este de așteptat ca până în septembrie să fie cunoscut numele noului lider, care se va muta automat pe Downing Street fără a fi nevoit să meargă la vot. Însă nu sunt puține fronturile deschise cărora noul premier va trebui să le facă față.
Situația economică dificilă, una dintre probleme cu care se va confrunta succesorul lui Boris Johnson
Fără nicio îndoială, ceea ce va marca primarele conservatoare – al căror calendar oficial va fi prezentat luni – va fi situația economică dificilă, aflată deja sub presiunea unei rate a inflației care a ajuns în luna mai la 9,1%, pe an. Banca Centrală crede că va depăși chiar 11% până la sfârșitul acestui an.
Unul dintre motivele pe care l-a dat fostul ministru de Finanțe, Rishi Sunak, pentru a demisiona marțea trecută a avut de-a face tocmai cu faptul că abordarea sa în gestionarea economiei a fost „foarte diferită” de cea a lui Johnson. Într-adevăr, în timp ce premierul a făcut presiuni pentru mai multe reduceri de taxe de luni de zile, prioritatea pe termen scurt a lui Sunak este să ușureze povara datoriei, care acum depășește 2,4 trilioane de dolari și s-ar putea mai mult decât tripla la aproape 320% din PIB în 50 de ani dacă viitoarele guverne nu își întăresc politica fiscală.
Sunak, unul dintre primii care și-a prezentat candidatura pentru a deveni următorul lider, îi avertizează pe conservatori să nu creadă promisiunile „de basm” ale rivalilor săi cu privire la cheltuieli mai mari și taxe mai mici. „Cineva trebuie să profite de acest moment și să ia deciziile corecte”, spune el.
La finalul acestei ediții, nouă candidați fuseseră deja prezentați și se presupune că în această săptămână lista va crește odată cu candidatura unei alt nume greu, Liz Truss, șefa Afacerilor Externe, care promite că va scădea taxele, distanțandu-se astfel de Sunak.
Inflația este tocmai unul dintre motivele care a determinat așa-zisa vară a nemulțumirii cu greve care au paralizat serviciul feroviar și amenință să implice și alte sectoare precum sănătatea sau educația.
Războiul comercial ar putea fi inevitabil
Pentru cine va fi succesorul lui Johnson, pe lângă situația economică dificilă și problemele de deficit de forță de muncă exacerbate de Brexit, mai există și lupta pe care Londra o poartă în prezent cu Bruxelles-ul. Pe parcursul lungii și grelei negocieri a divorțului istoric, obiectivul a fost întotdeauna acela de a conveni asupra unei despărțiri ordonate care să garanteze o bună armonie între ambele părți. Și totuși, mult temutul război comercial ar putea fi acum inevitabil, deoarece la doar 18 luni după ce divorțul istoric a fost consumat în toate scopurile practice, guvernul Johnson a intenționat să încalce acordul încheiat cu UE. Pe scurt, să încălce un tratat internațional, scrie La Razon.
Luna trecută, Executivul și-a respectat amenințările prezentând în Camera Comunelor – tocmai în mâinile lui Liz Truss – proiectul de lege cu care vrea să modifice, unilateral, așa-numitul Protocol pentru Irlanda de Nord, considerat Sfântul Graal al pactul pecetluit cu blocul comunitar. Londra susține că noile controale vamale care trebuie implementate în provincia britanică – care până în prezent nu au fost implementate în totalitate – nu numai că provoacă o penurie de produse, ci creează și tensiuni politice între ambele comunități.
După anunțul de demisie al lui Johnson, premierul irlandez, Michael Martin, a profitat de ocazie pentru a cere Guvernului de la Londra să abandoneze „acțiunile unilaterale” și să reia canalele diplomatice.
Independența Scoției, o altă problemă
Pe de altă parte, succesorul va trebui să facă față provocării reînnoite de independență a Scoției, care amenință însăși integritatea Regatului Unit. Ministrul șef scoțian Nicola Sturgeon a prezentat, săptămâna trecută, o foaie de parcurs detaliată pentru a organiza un nou referendum secesionist fără caracter obligatoriu pe 19 octombrie 2023, cu sau fără permisiunea Londrei.
De fapt, a mers deja la Înalta Curte din Marea Britanie, cerând o decizie cu privire la faptul că Scoția are autoritatea de a organiza referendumul. Anturajul său consideră că clarificarea legalității ar trimite un mesaj important alegătorilor decisivi, ușor de înlăturat de elementele mai agresive ale mișcării naționaliste, în același timp înăbușind atacurile opoziției la amenințarea reprezentată de „atacul sălbatic” al unei consultări „în stilul Cataloniei”. Scopul este de a arăta că tehnocrata Sturgeon, avocat calificat, preferă o cale prudentă și strict legală către independență.
Dar pare puțin probabil ca doar prudența să aducă o a doua consultare şi cu atât mai puţin secesiunea. Un șir de înfrângeri ale guvernului scoțian la Înalta Curte în luptele anterioare asupra autorității din Holyrood se adaugă la optimismul unionist că justiția se va pronunța împotriva lui Sturgeon, având în vedere că puterile în chestiuni constituționale sunt în mod clar rezervate Westminsterului.
În octombrie anul trecut, instanța a decis că două proiecte de lege guvernamentale scoțiene se aflau în afara autorității legislative a parlamentului. De asemenea, judecătorii au respins anterior argumentele potrivit cărora Edinburgh-ul ar trebui să aibă o voce proprie pentru a începe procesul oficial de Brexit. În orice caz, Sturgeon a avansat deja ideea că înfrângerea de la Curtea Supremă „nu va fi sfârșitul problemei” și a promis că dacă nu va fi posibil un „referendum constituțional legal”, atunci următoarele alegeri generale din Regatul Unit, programate pentru 2024, vor deveni un „referendum de facto”.
