Eu unul sunt fan al bucătăriei italienești și cred că am bătut mai toate noile localuri de acest gen din oraș în căutarea gusturilor acelea pe care le-am întâlnit în călătoriile mele din Italia. Foarte greu! Aparent, te-ai gândi că nu e nici o mare filozofie să faci niște paste quattro formaggi, niște carbonara, o salată vitello tonnato sau o pizza margherita. Doar aparent. Pentru că de la rețetă la practica propriu zisă, într-un restaurant cu zeci de clienți pe zi și cu ingrediente “industriale”, un bucătar nepriceput poate să greșească foarte ușor drumul. Și cred că am avut parte cu toții de întâlniri nefericite de felul acesta și de momente în care ne gândeam cu ciudă mestecând anevoie și înghițind cu noduri: “cât de greu o fi să-ți iasă o amărâtă de pizza?”
Trattoria Bocca se află în centrul orașului, pe strada Jean-Louis Calderon, la câțiva pași de Mesogios, un restaurant mai vechi și ceva mai cunoscut, despre care am și scris de curând. Am descoperit-o întâmplător, într-o vară, trecând cu bicicleta pe acolo la ora prânzului. Avea o curte umbrită de un tei bătrân și un cuptor de pizza afară, lucru care m-a făcut imediat să fantasmez la gândul că m-aș putea opri acolo cât să beau o limonadă rece, să mănânc o salată și niște foccacia caldă cu parmezan. Ceea ce am și făcut și îmi amintesc și acum cu plăcere de acel moment. Până la urmă am rămas acolo toată după-amiaza. Un prieten care se afla prin apropiere mi s-a alăturat, după limonadă a venit o carafă de vin rece, după salată a urmat o pizza, serviciul era plăcut și prompt, curtea era răcoroasă și mâncarea foarte bună. Ce puteai să-ți dorești mai mult într-o zi călduroasă de vară?
Am revizitat locul de curând și impresia plăcută de la început s-a mai estompat. Înăuntru restaurantul mi se pare destul de banal decorat și pe alocuri chiar urât. Același stil clasic întâlnit la multe restaurante din România, lipsit de fantezie, cu lemnărie închisă la culoare și cărămidă aparentă, care după niște ani poate căpăta și un aspect ușor îmbâcsit. Mâncarea este bună, o ideea mai scumpă decât în alte trattorii din oraș, dar probabil că pe alocuri este și mai gustoasă decât media. Spun pe alocuri pentru că mi s-a întâmplat să gust și lucruri care nu se aflau în acord cu pretențiile restaurantului sau cu reputația bucătarului care înțeleg că a lucrat niște ani buni în Italia. Și mi s-a întâmplat din nou să-mi pun întrebarea aceea: “cât de greu o fi…?”. Serviciul a fost corect, atmosfera era destul de caldă și pentru o seară din mijlocul săptămânii și pe o vreme destul de capricioasă, restaurantul era destul de plin ceea ce înseamnă că are o clientelă destul de fidelă.
Trattoria Bocca are și o vitrină frigorifică cu pește proaspăt, exact cum povesteam că au și vecinii de la Mesogios. Noi nu am încercat nimic de-acolo însă judecând după traficul din fața ei, lumea pare să o aprecieze și investiția probabil că merită.

Ce-am încercat și ne-a plăcut

Am început masa cu vitello tonnato (24 lei) care mi s-a părut destul de bun și cu legume la grătar (10 lei), care nu mi-au plăcut pentru că erau tăiate prea gros și nu erau pătrunse, prin urmare le-am mâncat ușor crude. M-am gândit că e bine să știți ca să-i precizați ospătarului la nevoie. La felul doi am mâncat mușchi de vită, în două variante, la grătar (45 de lei), sau “al pepe verde” (47 de lei), cu cartofi la cuptor (7 lei) sau cu orez cu parmezan (14 lei). Altfel vă recomand să încercați fructele de mare sau peștele proaspăt. De asemenea recomandarea unor prieteni care vizitează destul de des restaurantul acesta este să încercați Bistecca alla Florentina (15 lei/ 100 gr) sau dacă sunteți în gașcă să luați un platou de Grigliata di mare (80 de lei/ 400 gr).

Legendă

Mâncare: 3 puncte din 5
Serviciu: 3 puncte din 5
Atmosferă: 3 puncte din 5

Trattoria Bocca
Jean-Louis Calderon 41
021.319.71.49, 0722.613.906