Datul din gură şi atacurile furibunde la adresa unui can­didat sau a celuilalt sunt doar consumatoare de resurse şi energie. Deci, băieţi, e timpul să punem mâna pe lopeţi!

Doamnelor şi domnilor, avem consens! Ambii candidaţi la pre­şedinţie susţin în continuare cota unică (cel puţin până trece criza, zice MG) şi sunt de acord că o guvernare socialistă nu este oportună. Îndelungi aplauze! Dacă ne luăm după declaraţii, avem serioase motive de bucurie dinspre sfera politică. Gemenii urnelor de vot, Antonescu şi Geoană, ne aduc prosperitate şi ne scad impozitele cu ajutorul neamţului providenţial. Băsescu ne scapă de balaurul cu trei capete de mogul şi ne propune mai puţine guri de hrănit în Parlament. Este drept că de la vorbă la faptă e cale lungă. La fel de evident este faptul că bătălia politică se dă acum pentru seducerea celor care l-au votat în primul tur pe Crin Antonescu şi de aceea, subit, s-au îndrăgostit toţi de dreapta politică. Dar este un început. Orice drum începe cu primul pas. Un lucru nu mi-e clar. Cum vom atinge ţinta de deficit bugetar agreată cu FMI? De unde vor veni banii cu care vom plăti pensii, salarii, medicamente compensate? Dar asistenţa medicală, edu­caţia gratuită, autostrăzile?

Insist asupra unei probleme fundamentale a României. Statul consumă mult mai mult decât produce. Această inegalitate simplă nu lasă loc de prea multe opţiuni. Trebuie crescute taxele (cel puţin pe termen scurt) şi trebuie tăiate cheltuielile. Probabil, în această ordine, fiindcă procesul de restructurare a aparatului de stat va dura multe luni de zile în varianta cea mai optimistă. Nu-mi doresc creşterea fiscalităţii. Doar că nu văd nicio scăpare decât cu preţul unui rău şi mai mare: falimentul naţional. Poate că marii afacerişti ai României, deveniţi de ceva timp Cassandre economice, au soluţia la capătul lanţului de aur care le atârnă din buzunarul vestei. Poate că ea pluteşte în fumul încins al trabucelor cubaneze arse la Cigar Club în compania paharelor de Armagnac. Sunt dispus să dau credit unor programe de guvernare care să relanseze economia, indiferent de culoarea politică a celor care le propun. Doar să explice cineva, concret, cum vom putea aduna sărăcia cu risipa, vom amesteca bine cu lenea şi va rezulta bogăţia. Până atunci, daţi-mi voie să reiterez cel mai plauzibil scenariu fiscal pentru 2010. Creşterea TVA este iminentă, iar creşterea cotei unice este foarte probabilă. Aceste măsuri nepopulare sunt şansa noastră de a merge mai departe fără să acumulăm datorii în creştere. Cu cât asta se va întâmpla mai repede, cu atât mai bine. Avem încă ocazia de a corela aceste măsuri negative la nivelul populaţiei cu altele pozitive: simplificarea sistemului fiscal şi reducerea CAS. Poate chiar se vor găsi resurse pentru reducerea TVA la alimentele de bază: lapte, pâine, ouă, în spiritul protecţiei categoriilor defavorizate.

Bunăstarea naţiunii, dacă va veni, îşi va avea originea în braţele în­cordate pe câmpuri şi în fabrici sau în creierele şi ochii din faţa calculatorului. Datul din gură şi atacurile furibunde la adresa unui candidat sau a celuilalt sunt doar consumatoare de resurse şi energie. Deci, băieţi, e timpul să punem mâna pe lopeţi!

Te-ar putea interesa și: