Mecanismul este simplu. În România sunt, potrivit registrelor BNR, peste 2.000 de firme care administrează case de amanet. Unele din ele au două, cinci, chiar și zece filiale. În fiecare zi, fiecare din ele primește drept garanție pentru împrumuturile acordate între zece și 50 de grame de aur, în funcție de zona în care funcționează. Sub jumătate din cantitate mai este răscumpărată, ceea ce înseamnă că ar putea fi vorba de un excedent de cel puțin zece tone de metal prețios anual, afirmă surse din piață.
„Într-adevăr, înainte de criză, majoritatea creditelor erau returnate. Acum, însă, cei mai mulți nu mai aduc banii înapoi, iar aurul rămâne la instituțiile de amanet, care trebuie să-l valorifice“, confirmă Marian Dumitru, managerul caselor de amanet Poket Money din Capitală. În mod normal, bijuteriile valoroase ar trebui să fie păstrate și vândute separat, în timp ce cele banale sau deteriorate sunt plasate bijutierilor, care le topesc și le transformă în materie primă.
Turcia, placa turnantă
„În casele de amanet ajunge mult mai mult material decât anii trecuți, dar, din păcate, noi nu mai suntem în stare să preluăm decât o mică parte“, explică, la rândul său, președintele Patronatului Bijutierilor din România, Karl Heinz. El spune că dacă în 2008 în România se produceau cam 500 de kilograme de bijuterii lunar, din care jumătate din aur și jumătate din argint, acum nivelul a scăzut la mai puțin de jumătate.
„Este o concurență puternică din partea pieței subterane. Peste 90% din bijuterii vin din Turcia, sunt nefiscalizate și, deci, mai ieftine. Producătorii locali au avut, anii aceștia, de suportat o sarcină fiscală ce a ajuns, la un moment dat, la peste 50%. În plus, nu mai sunt suficienți specialiști în domeniu“, arată Karl Heinz.
Cum altă potențială destinație a aurului, sistemul bancar, a arătat în ultimii ani că nu cumpără decât sporadic și la prețuri nu tocmai convenabile, se pare că singura soluție este exportul. Firma Vogue Gold, de pildă, intermediază astfel de operațiuni, vânzând în Turcia aur la prețul stabilit la bursele din New York și Londra. Livrarea minimă este de două kilograme, iar firma percepe, pentru serviciile sale, un comision cuprins între 4% și 8% din sumă (în funcție de cantitate) la care se adaugă TVA.
Și cum prețul aurului pe plan internațional este în permanentă urcare, ajungând să fie, la începutul lui noiembrie, cu peste 20% mai ridicat față de ianuarie 2010, este de înțeles de ce tot mai mulți apelează la această metodă. Turcia este destinația principală a exportului de aur și tot de acolo vin și cele mai multe bijuterii. Aurul pleacă sub formă de lingou și se întoarce prelucrat. La fel cum se întâmplă și în alte industrii, unde exportăm materia primă sau componente cu valoare adăugată nesemnificativă și importăm produsul finit.

Te-ar putea interesa și: