În primele opt luni ale acestui an au devenit oficial insolvente firme private ce păreau, nu cu multă vreme în urmă, să aibă în faţă un viitor luminos (mic.ro, Minimax Discount, Liberty Center ori Energoconstrucţia). Alte companii celebre, cum ar fi constructorul de drumuri Romstrade, care are pe rol peste 30 de dosare în care i se cere falimentul, par a fi în pericol de a căpăta acelaşi statut. Dar şi mai interesante sunt insolvenţele în rândul companiilor de stat. Gigantul Hidroelectrica este, de peste două luni, în această situaţie, iar dacă nu se iau măsuri dure, Poşta Română ori TVR ar putea avea aceeaşi soartă.
Dacă falimentele IMM-urilor lasă urme adânci în întreaga economie numai când se produc în număr mare, în cazul marilor jucători este suficientă prăbuşirea unei singure companii pentru ca efectele să se transmită în lanţ până departe. Au de suferit angajaţii, clienţii, furnizorii, creditorii, bugetul de stat, iar în unele cazuri pagubele pot fi enorme. Insolvenţa Hidroelectrica, de pildă, a silit băncile care îi acordaseră împrumuturi să îşi facă provizioane de circa 2,5 miliarde de lei. În alte situaţii, cum ar fi ipotetica insolvenţă a Romstrade, care are foarte mulţi subcontractori, am putea asista la falimente în lanţ ale firmelor care au lucrat pentru compania giurgiuveană.
În primul trimestru din 2012, numărul companiilor aflate în diverse stadii ale procesului de insolvență a scăzut cu 35% față de aceeași perioadă din 2011, se arată într-un studiu realizat de Coface România. Falimentele s-au împuţinat, însă încep să scoată din piaţă mari companii. La fel ca în anii trecuți, clasamentul este dominat de falimente din retail, distribuție și construcții, care reprezintă, împreună, mai mult de jumătate din total. Analiza Coface mai indică faptul că se păstrează tendința de scădere a numărului de insolvențe față de aceeași lună a anului anterior, demarată în iulie 2011, dar și că numărul de înmatriculări noi pentru fiecare firmă intrată în insolvență a urcat la 3,1 (nivel atins în 2009).
În ciuda acestor date, nu există motive de bucurie. În cursul acestui an, cel puțin trei nume foarte mari din portofoliul statului au intrat în insolvență sau au ajuns foarte aproape de a căpăta acest statut. Cel mai celebru și, în același timp, cel mai controversat caz este cel al Hidroelectrica. Deși deținătoarea unor active evaluate la peste 4,5 miliarde de euro, cu o cifră de afaceri de 675 de milioane de euro și un profit de 10 milioane de euro în 2011, producătorul numărul unu de electricitate din România (anul trecut a livrat 26% din total) a cerut, în iunie, să intre în insolvență.
Neașteptata decizie a fost descrisă drept o încercare de a scăpa de așa-numitele contracte încheiate cu „băieții deștepți“, prin care compania vindea energie sub prețul pieței, pierzând anual între 175 și 275 de milioane de euro, potrivit estimărilor FMI. În plus, Hidroelectrica ar fi avut datorii prea mari, de circa 900 de milioane de euro, care s-ar fi putut dovedi greu de plătit ca urmare a efectelor secetelor din 2011-2012, spuneau susținătorii insolvenței. „Procedura are ca unic scop identificarea corectă a problemelor cu care se confruntă societatea debitoare, identificarea unor soluţii şi aplicarea concretă a soluţiilor, aprobate şi de creditori şi de acţionari, prin intermediul administratorului judiciar“, explica Remus Vulpescu, preşedintele Consiliului de Administraţie al companiei.
Însă mișcarea a pus în dificultate băncile care acordaseră Hidroelectrica credite de circa 600 de milioane de euro și care au fost silite să constituie provizioane, dar și Fondul Proprietatea, deținătorul a 20% din acţiuni. Din cauza insolvenței, acesta și-a văzut diminuată valoarea portofoliului cu 3,2 miliarde de lei. De asemenea, vânzarea a 10% din acțiunile Hidroelectrica, programată a avea loc până la finele anului, a fost amânată.
Cu un picior în groapă
Poșta Română este o altă companie publică gigant ce ar putea avea soarta Hidroelectrica. La puține zile de la numirea ca ministru al comunicațiilor, Dan Nica spunea că, pentru a salva instituția de la faliment, este nevoie de o masivă restructurare: „Vrem să trecem în șomaj doi din trei directori, adică din 150 vor rămâne cel mult 50, și să disponibilizăm, în primă fază, peste o mie de persoane din personalul administrativ“.
În faza a doua, a decis Consiliul de Administrație, ar urma concedierea a încă 5.500 de angajați. Nica a arătat că a găsit la Poșta Română o pierdere de aproape 100 de milioane de euro, acumulată din perioada 2009-2011, o datorie la buget reeșalonată, în valoare de 110 milioane de lei, și o amendă de la Consiliul Concurenței, tot de 110 milioane de lei.
Oxigen de la buget
Nici situația Televiziunii Române nu este mult mai bună. În mai 2012, conturile instituției au fost blocate de ANAF, din cauza datoriilor la buget, iar TVR se pregătea să funcționeze la cotă de avarie, mizând mai ales pe reluări. Măsura asigurătorie a fost ridicată în scurt timp, însă problemele au rămas: datorii istorice de circa 110 milioane de euro și cheltuieli mai mari decât veniturile (cu circa 38 de milioane de euro în 2011). Astfel, la fel ca și în cazul Poștei, și aici s-ar putea să vedem disponibilizări masive: cam 1.000 din cei 3.300 de angajați ar urma să plece, conform unui proiect de restructurare aflat în discuție în prezent.
Surse guvernamentale spun că zilele acestea nici viața Oltchim nu este tocmai ușoară. Potrivit acestora, FMI le-a cerut autorităților să privatizeze compania vâlceană până în septembrie, în caz contrar aceasta urmând să intre în lichidare voluntară.
Doborâți de datorii
Dacă TVR ori Poșta vor reuși, cel mai probabil, să evite intrarea în insolvență, alte nume cunoscute, de această dată din mediul privat, nu au fost la fel de norocoase. Mallul Liberty Center, din sud-vestul Capitalei, a fost scos la vânzare la începutul lui august pentru 60 de milioane de euro și a fost adjudecat, aparent, la prețul cerut. Compania avea credite restante de 61 de milioane de euro către Eurobank EFG Luxembourg, Alpha Bank și Bank of Cyprus, iar zvonurile care circulă în piață este că cele trei bănci se află în spatele cumpărătorului. Cu un an în urmă, Liberty Center avea datorii totale de 94 de milioane de euro. „Era clar că nu erau pe plus. Era suficient să te uiți la numărul de vizitatori și îți dădeai seama că e o afacere care nu merge“, spune Maria, una dintre clientele centrului comercial.
Tot din lipsă de cumpărători au ajuns să fie declarate insolvente, în februarie 2012, la cererea lor, rețelele de retail deținute de Dinu Patriciu (mic.ro și miniMAX Discount). Datoriile celor peste 800 de magazine mic.ro se ridicau, la acea dată, la circa 700 de milioane de lei. Dinu Patriciu spunea că a investit 100 de milioane de euro în afacere și că cele două lanțuri comerciale vor fi reorganizate și relansate. Deocamdată, nu s-a întâmplat nimic care să susțină această variantă.
Pe lista firmelor cu pedigri care au abandonat lupta în cursul acestui an se numără și Energoconstrucția, care și-a cerut singură insolvența în ianuarie, după ce nu a mai făcut față creditorilor. Presa a scris la acel moment că firma fusese raportată la Centrala Incidentelor de Plăți, cu 115 bilete la ordin refuzate la plată, în valoare de aproape 10 milioane de lei. Conform Ministerului Finanțelor, compania a încheiat 2011 cu venituri de 34 de milioane de lei și o pierdere de 140 de milioane de lei. La finele anului trecut, ea avea active de 323 de milioane de lei și datorii de 238 de milioane lei.
Pentru datorii semnificativ mai mici (circa cinci milioane de euro către Alpha Bank și 350.000 de euro către o firmă de construcții), a fost scoasă la licitație clădirea rezidențială de lux Verdi Park din nordul Bucureștiului. Procedura va avea loc pe 10 septembrie, și lichidatorii speră să obțină patru milioane de euro pentru imobilul cu cinci nivele și 11 apartamente, și pentru cei 800 de metri pătrați de teren. În 2009, proprietatea fusese evaluată la 20 de milioane de euro.
La un pas de insolvență?
Dincolo de firmele care au intrat oficial în insolvență în 2012, există nume grele din businessul românesc despre al căror viitor faliment circulă zvonuri destul de insistente. Una dintre ele este Romstrade, aparținând celebrului patron al Blue Air, Nelu Iordache. În februarie 2012, revista noastră scria că pe numele firmei de construcții fuseseră depuse, la Tribunalul Giurgiu, 15 cereri de deschidere a procedurii de faliment. Solicitările veneau din partea unor firme cărora Romstrade nu le-a achitat facturi datând, în unele cazuri, de doi ani.
„Am furnizat păcură pentru Romstrade şi nu ne-am încasat banii de peste şase luni. Am mai vorbit şi cu alţi furnizori ai Romstrade şi sunt mai mulţi în situaţia aceasta“, spunea la acea dată Stelian Neagu, administratorul distribuitorului de produse petroliere Stelian Media, care avea de recuperat circa 100.000 lei. Un alt debitor al Romstrade, de loc din Timișoara, spune că a lucrat ca subcontractor pe sectorul de autostradă Nădlac-Pecica, pe care firma îl construiește în consorțiu cu portughezii de la Monteadriano. „Nu ne-au plătit, nu au plătit pe nimeni, nici propriii angajați nu și-au mai încasat salariile de câteva luni. Se spune că au deturnat banii primiți pentru autostradă către Blue Air. Nu știu ce se va întâmpla, însă este multă lume nemulțumită și mi-e greu să cred că vor putea ieși basma curată din asta“, afirmă omul de afaceri bănățean.
Într-adevăr, din februarie și până azi, alte 22 de procese de insolvență au fost deschise pe numele Romstrade. Dintre ele, două au încetat la cererea debitorilor (care și-au văzut, cel mai probabil, facturile achitate), iar unul pentru neîmplinirea condițiilor legale. Restul sunt încă pe rol și au termene programate în septembrie și octombrie.
Sperietoare sau adevăr?
Zvonuri de faliment au apărut, în primăvară, și în legătură cu firma de stat Oil Terminal. Acestea au fost alimentate chiar de conducerea companiei, ca răspuns la solicitările de creșteri salariale venite din partea sindicatelor. „Pe fondul scăderii producției, este posibil să intrăm în incapacitate de plată, având deja o pierdere de aproape un milion de euro pe primele două luni“, spunea, la acea dată, managerul general Silviu Wagner. Unele voci spuneau că, de fapt, era doar o încercare de a-i determina pe angajați să renunțe la revendicări și la grevă. Alții însă cred că firma era în pericol real de a nu-și mai putea achita obligațiile. Până în prezent, acest lucru nu s-a întâmplat. Dar un control al Ministerului finanțelor și al Curții de Conturi a descoperit, în vară, că la Oil Terminal avuseseră loc „cheltuieli nejustificate de zeci de mii de euro“ pentru bijuterii, ceasuri, parfumuri ori vinuri de colecție. Ministrul economiei, Daniel Chițoiu, a mai dezvăluit că firma încheiase „contracte nejustificate cu case de avocatură, în valoare de 852.000 de lei“.
Lista companiilor despre care se zvonește că ar putea intra destul de rapid în incapacitate de plată nu se oprește, desigur, aici. Câte din ele își vor continua căderea și câte se vor redresa se va vedea în lunile următoare.
