Pentru Andrei Popa, somelier profesionist, această pasiune s-a transformat într-o meserie care înseamnă învățare continuă și conexiune cu oameni care împărtășesc același respect pentru vin. Iar piața vinului, atât în România, cât și la nivel global, trece printr-o perioadă efervescentă, în care tradiția se împletește cu tendințe noi, iar producătorii trebuie să se reinventeze constant.
Pasiunea care schimbă direcția
Drumul lui Andrei Popa spre lumea vinului nu a fost unul clasic. A pornit dintr-o altă direcție, dar pasiunea pentru vin, geografie și istorie a fost mai puternică decât orice plan inițial.
„Ideea de a deveni somelier a venit din pasiune. Eu sunt la bază economist, provin din management. Pasiunea pentru geografie și istorie, pentru că vinul asta reprezintă, m-a adus aici. Dar, a fost și pasiunea pentru vin, care este un produs foarte interesant și trebuie să înțelegi că nu îți ajunge o viață să-l cunoști”, spune Andrei.
Industria vinului l-a atras și prin dinamismul ei, dar și prin calitatea oamenilor care o definesc. „Este un domeniu foarte dinamic și asta m-a atras. M-a tras de fapt și calitatea oamenilor din această industrie”, recunoaște somelierul.
Moldova, vinul și lecția reinventării
Industria vinului din Republica Moldova a fost nevoită să se adapteze rapid și să se reinventeze după anul 2000, când embargoul impus de Rusia a închis una dintre principalele piețe de desfacere. Până atunci, volumul era prioritar, nu calitatea.
„Republica Moldova, este o piață foarte competitivă. Au producători foarte mulți, vinuri foarte multe, dar pe plan intern nu se vinde atât de mult, pentru că încă există cultura vinului făcut în casă. Până în anul 2000, când Rusia impus embargoul, Republica Moldova exporta foarte mult. Era o piață foarte mare de desfacere, însă vinul nu excela din punct de vedere calitativ, era doar cantitativ”, explică Andrei Popa.
Reorientarea spre Europa a însemnat o schimbare majoră de strategie pentru cramele din Moldova, care au fost nevoite să ridice standardele și să concureze pe o piață deja plină de producători consacrați.
De ce a rămas România în urmă pe harta vinului
Spre deosebire de Franța sau Italia, unde tradiția vinului s-a consolidat timp de secole, România a fost constant afectată de instabilitate, ceea ce a frânat dezvoltarea acestei industrii. Iar consecințele se simt și astăzi.
„În România, vara ne veneau fie tătarii, fie turcii. Când se făcea vinul, venea înghețul, era frig și iarnă, nu pleca nimeni în campanie. Venea primăvara, se încălzea și inevitabil, veneau turcii sau tătarii. Așa că românul trebuia să-și bea repede vinul”, explică somelierul.
În plus, perioada comunistă a accentuat accentul pus pe cantitate în detrimentul calității. „Foarte mult ne-a tras înapoi perioada comunistă, în care s-a pus accent mult pe producție la hectar și nu pe calitate. De asta se beau vinurile dulci, demidulci și lungite cu apă.”
Tendințele momentului: bio, fără alcool și vin la doză
Industria vinului evoluează constant, iar preferințele consumatorilor s-au diversificat considerabil în ultimii ani. Vinurile bio, cele fără alcool și formatele neconvenționale, cum ar fi vinul la doză, câștigă tot mai mult teren, în special în rândul tinerilor.
„Avem o tendință globală de consum de vinuri fără alcool sau cu foarte puțin alcool. Vorbim de generația Millennials și Generația Z. Mai avem și vinul la doză, foarte bun pentru petrecerile de la malul mării”, explică Andrei Popa.
În același timp, vinurile bio câștigă public, deși producția lor rămâne un proces complicat, rezervat celor cu adevărat pasionați. „Vinuri bio sunt într-adevăr așa. Sunt tratate, folosesc îngrășământ de păsări, nu folosesc pesticide. Sunt vinuri nefiltrate și naturale, însă producția nu este stabilă. Sunt vinuri greu de făcut și cine se apucă să le facă înseamnă că este pasionat.”
IM Winery, recomandarea unui somelier pentru vinuri premium
Printre cramele care i-au atras atenția lui Andrei Popa se numără și IM Winery, un producător boutique care, deși aflat la început de drum, a reușit să impresioneze prin calitate și seriozitate. „Crama a avut un feedback foarte bun, atât de la consumatori, cât și de la persoanele din industrie”, spune somelierul, care consideră vinul spumant Amurg, produs din Fetească Albă, drept una dintre cele mai interesante creații ale lor. „Pentru mine cel mai reprezentativ pentru această cramă este acest spumant făcut în metoda clasică, tradițională, de obținere a spumantului.”
Ce caută românii când vine vorba de vin
Piața din România reflectă, la rândul ei, schimbările globale, dar păstrează și particularități locale. În timp ce o parte dintre consumatori rămân atrași de etichetele cu prestigiu, tot mai mulți își doresc să descopere vinuri autentice, produse de crame mici, care pun accent pe calitate.
„Avem două categorii: Românii care caută etichete pentru că dă bine și avem românii care au început să înțeleagă ce înseamnă vinul, caută și vor să descopere vinuri de la crame mici, să descopere vinuri interesante, caută sau se duc acum și în zona asta de vinuri bio netratate”, explică Andrei Popa.
În plus, tendințele internaționale se resimt și pe plan local, cu un interes crescut pentru prosecco, spumante sau vinuri ușoare, mai ales pe timpul verii.
Vinul, o pasiune care nu se termină niciodată
Industria vinului rămâne un domeniu al descoperirii continue, indiferent de câtă experiență ai acumulat. Schimbările climatice, noile tendințe de consum și inovațiile tehnologice rescriu constant regulile jocului, iar producătorii care știu să îmbine tradiția cu inovația sunt cei care vor face diferența.
Iar pentru pasionați și profesioniști deopotrivă, un lucru rămâne neschimbat: vinul nu este doar o băutură, ci o poveste pe care nu o poți cunoaște niciodată până la capăt.
