Dragoș Anastasiu a venit cu noi explicații în spațiul public

Vicepremierul Dragoș Anastasiu a venit cu noi explicații în spațiul public, pe fondul scandalului de corupție care a generat numeroase reacții atât în mediul politic, cât și în cel instituțional în ultimele zile. Într-o postare publică făcută duminică pe Facebook, acesta a declarat că a cerut în mod oficial Direcției Naționale Anticorupție o copie a „presupusului denunț” despre care se vehiculează că l-ar fi formulat în dosarul unde a fost audiat în legătură cu faptele de corupție comise de o angajată ANAF.

„În scopul clarificării în spațiul public a calității mele de martor în dosarul privind faptele de corupție ale unor funcționari din ANAF, am trimis astăzi la DNA o solicitare scrisă prin care am cerut o copie a presupusului denunț pe care l-aș fi făcut”, a transmis Anastasiu în mesajul său.

Oficialul își reafirmă poziția exprimată anterior, susținând că nu a fost denunțător, ci a avut calitatea de martor.

„Reiterez faptul că eu nu am semnat și depus un denunț, ci am dat declarații cu privire la faptele care au avut loc.”

Această poziție vine în contradicție cu un răspuns oficial oferit de DNA publicației G4Media, în care se menționează că Dragoș Anastasiu și Cristian Băciucu au fost tratați ca „martori denunțători”, iar cercetările față de ei au fost închise conform art. 315 alin. 1 lit. b din Codul de Procedură Penală, corelat cu art. 16 alin. 1 lit. d.

Totuși, mai mulți juriști și jurnaliști au semnalat o potențială incongruență juridică: articolul invocat de DNA face referire la situații în care fapta nu este imputabilă (de exemplu, în cazuri de constrângere sau șantaj), în timp ce nepedepsirea în cazul unui denunț este prevăzută la litera h – „există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.” Cu toate acestea, în rechizitoriu apar și referiri la articolele din Codul penal care stabilesc denunțul drept temei de nepedepsire pentru fapte precum mita sau traficul de influență.

Aspectele certe ale cazului

  • Dragoș Anastasiu a fost parte în ancheta penală, împreună cu Cristian Băciucu;
  • Dosarul penal a fost închis, dar nu din lipsa faptelor, ci datorită colaborării cu procurorii;
  • Declarațiile date de acesta au avut un rol esențial, fiind considerate suficiente pentru aplicarea prevederilor legale privind nepedepsirea în cazul denunțurilor.

În concluzie, deși vicepremierul susține că nu a formulat un denunț în mod formal, realitatea juridică arată că declarațiile sale au fost tratate ca având același efect legal, ceea ce duce la ideea că diferența dintre „denunțul semnat” și „declarațiile cu efect de denunț” este mai degrabă una de ordin tehnic decât una esențială.