Pot deveni prietenii dușmanilor mei prietenii mei? Cel puțin temporar. Asta caută acum Statele Unite să afle cu Venezuela, aliat tradițional al Moscovei, în situația în care președintele american, Joe Biden, a anunțat marți, 8 martie, un embargou pe petrolul rusesc.

Președintele venezuelean, Nicolas Maduro, și administrația americană au confirmat marți că o delegație nord-americană de „nivel înalt” a mers la Caracas în acest weekend.

Este o premieră de la ruptura diplomatică din 2019 dintre cele două țări. Fostul președinte american Donald Trump îl acuzase la acea vreme pe Nicolas Maduro de fraudă electorală la prezidențialele din Venezuela, închisese ambasada și încercase, pe față, să răstoarne regimul recunoscându-l pe Juan Guaido, atunci președinte al Adunării naționale, președinte legitim al țării și impunând grele sancțiuni economice, scrie France 24.

Să calmeze panica bursieră

Această întâlnire vine când Rusia a lansat de aproape două săptămâni un război de invadare a Ucrainei. Ce legătură este între luptele aprige din inima Europei și relațiile de la câteva mii de kilometri dintre Washington și Caracas? E vorba de petrol și mai ales de embargoul decis de Washington pe exporturile rusești de hidrocarburi.

Casa Albă nu și-a ascuns intențiile. Administrația americană se gândește să suspende sancțiunile care apasă asupra Venezuelei în schimbul reluării exporturilor de petrol spre Statele Unite în interesul „securității energetice americane”, au asigurat Statele Unite. Delegația s-a întâlnit și cu Juan Guaido pentru „a discuta despre interesele de securitate națională ale aliatului nostru [nord-american]”, a afirmat biroul președintelui autoproclamat și opozant al lui Nicolas Maduro.

„Trebuie ca Statele Unite să facă cât mai mult zgomot posibil în jurul acestor negocieri pentru a liniști piețele financiare”, spune Alexandre Baradez, analist financiar la IG France, contactat de „France 24”.

Agitația mediatică de la sfârșitul săptămânii trecute în jurul voinței occidentale de a tăia robinetul cu gaz și petrol rusesc a produs panică pe Bursele mondiale. „Reacția de luni, când cursul petrolului s-a apropiat de 140 de dolari [cel mai ridicat nivel de zece ani], a reprezentat până la urmă temerile investitorilor între impactul economic al războiului și cel al unei posibile opriri a importurilor de petrol rusesc”, rezumă analistul.

Piețele financiare au început să-și revină puțin când Germania a anunțat luni că este reticentă la ideea de a se lipsi complet de hidrocarburile rusești. Perspectiva unei inițiative a Statelor Unite părea mai puțin îngrijorătoare decât cea a unei lumi lipsite de toate cele cinci milioane de barili de petrol brut rusesc pe zi (și peste două milioane de barili de produse petroliere rafinate pe zi).

„Factorul psihologic este foarte imporant aici. Dacă investitorii înțeleg că Statele Unite caută o soluție de schimb pe termen mai mult sau mai puțin scurt la petrolul rusesc, vor fi mai puțin tentați să vadă în negru, să-și imagineze cel mai rău scenariu care ar putea face ca prețul petrolului sa urce la 200 de dolari sau mai mult”, subliniază Alexandre Baradez.

Venezuela, o alternativă la petrolul rusesc?

Mai trebuie să știm dacă petrolul venezuelean îl poate înlocui pe cel importat din Rusia. În teorie, da: „Statele Unite au importat circa 650.000 de barili pe zi de petrol rusesc anul trecut, ceea ce corespunde aproximativ cantității pe care o cumpărau de la Venezuela înaintea impunerii sancțiunilor în 2019.

Pentru Washington, Rusia a servit drept substitut pentru Venezuela, deci dacă sancțiunile ar fi ridicate, s-ar putea crede că se va reveni la situația de dinainte de 2019”, explică Igor Hernandez, specialist în sectorului energetic în Venezuela, la Baker Institute al universității Rice din Houston (Texas), contactat de „France 24”.

În practică, capacitatea venezueleană de a răspunde rapid nevoilor americane de aur negru este limitată. Criza economică ce lovește țara și sancțiunile americane împotriva sectorului venezuelean al energiei au lăsat infrastructurile într-o stare deplorabilă. „În 2021, producția de petrol a fost între 600.000 și 650.000 de barili pe zi în medie [față de 560.000 de barili pe zi în 2020], și există încă o marjă de creștere. Dar e departe de capacitățile de producție de dinainte de 2019”, subliniază Igor Hernandez. Înaintea sancțiunilor americane, compania petrolieră publică PDVSA (Petroleos de Venezuela SA) putea produce peste un milion de barili pe zi.

Companiei îi va fi greu să crească producția, mai întâi și înainte de orice „pentru ca este foarte limitată în capacitatea de a utiliza banii din exporturile petroliere, chiar dacă sancțiunile ar fi ridicate”, notează Igor Hernandez. PDVSA este foarte legată de băncile rusești care sunt și ele supuse sancțiunilor, ceea ce complică gestionarea trezoreriei grupului venezuelean.

„Ei vor trebui probabil să recurgă la sectorul privat (bănci, fonduri de investiții) pentru a-și finanța activitățile”, estimează Igor Hernandez. Dar cine le va împrumuta bani? PDVSA este încă departe de a fi rambursat toți creditorii actuali. „Ar mai fi nevoie de semne credibile că guvernul va onora toate contractele pe care le va semna PDVSA, iar regimul Maduro nu are o reputație foarte bună în acest domeniu”, amintește specialistul de la Baker Institute.

Ar trebui deci, probabil, ca „Statele Unite ele însele să ajute la reconstruirea sectorului privat venezuelean”, notează Alexandre Baradez. Ceea ce ar fi o acțiune politic foarte riscantă pentru președintele Joe Biden, atât de prost este privit Nicolas Maduro în Statele Unite, atât  de republicani, cât și de majoritatea democraților.

E Maduro gata să-l trădeze pe Putin?

Chiar dacă petrolul venezuelean ar reîncepe să curgă în valuri, tot mai trebuie ca Nicolas Maduro să accepte să joace jocul american. Ridicarea sancțiunilor poate fi oare suficientă pentru a-l convinge pe liderul venezuelean? Acceptând să-și vândă petrolul Statelor Unite, Caracasul i-ar oferi lui Joe Biden posibilitatea să accentueze presiunea asupra lui Vladimir Putin… aliatul lui Nicolas Maduro. Venezuela a fost pană acum un sprijin de neclintit al stăpânului Kremlinului și „a recunoscut independența celor două regiuni separatiste din Donbas, la doar câteva ore după anunțul lui Vladimir Putin” amintește Maximilian Hess, cercetător american care a lucrat pe relațiile dintre Rusia și Venezuela la Foreign Policy Research Institute, contactat de „France 24”.

În opinia acestui expert, „Nicolas Maduro va încerca mai ales să afle dacă ce-i propune Washingtonul îl poate ajuta pe el și cercul lui de apropiați. Dacă nu e suficient, va prefera să joace cartea loialității față de Rusia, pe care o consideră o asigurare în cazul în care situația politică și socială din Venezuela ar deveni prea periculoasă pentru el”.

În această perspectivă, ridicarea sancțiunilor riscă să nu fie suficientă. „Nicolas Maduro va fi dispus mai curând dacă Joe Biden face concesii în alte puncte, ca diferitele proceduri judiciare începute în Statele Unite contra membrilor din guvernul venezuelean și PDVSA”, subliniază Maximilian Hess.

Ridicarea sancțiunilor rămâne totuși o momeală care nu e de neglijat. „Ea va permite Venezuelei să redirecționeze o parte a exporturilor sale din China spre Statele Unite, ceea ce va costa mai puțin [cheltuieli de transport] și va îmbunătăți finanțele țării”, notează Igor Hernandez. Şi apoi, mai ales, „dat fiind faptul că Rusia nu mai investește mult în Venezuela din 2019, Nicolas Maduro nu prea are a se teme de măsuri de retorsiune din partea Moscovei dacă acceptă oferta Washingtonului”, estimează cercetătorul american.

Pentru Statele Unite, negocierile cu Venezuela nu sunt numai o chestiune de petrol. „Trebuie puse în paralel cu actualele eforturi americane de a finaliza un nou acord cu Iranul. Care urmărește, desigur, să permită iranienilor să exporte din nou petrol, dar și să îndepărteze Teheranul de Moscova”, estimează experții întrebați de „France 24”.

Cu alte cuvinte, Washingtonul a întreprins totul pentru a izola Moscova diplomatic pe scena internațională. „Dacă Statele Unite reușesc să convingă Venezuela și Iranul, ar fi o lovitură importantă simbolic”, recunoaște Maximilian Hess. Dar Statele Unite au reușit deja, după părerea lui, să facă foarte mult rău Rusiei convingând Coreea de Sud – „care în mod tradițional a încercat întotdeauna să menajeze Moscova” – Singapore și Elveția să abandoneze Moscova.