Publicația NationalInterest scrie că americanii ar putea suferi de ”sindromul Ucraina”, după ce, în ultimii 5 ani, au apărut conspirații oarecum bizare care legau mașinăriile politice de la Kiev de cele de la Washington.

Chiar dacă Joe Biden și Vladimir Putin au făcut de curând un schimb de insulte, președintele rus a sărbătorit controlul Rusiei asupra peninsulei Crimeea. Din păcate, pentru Europa Ucraina rămâne o criză fierbinte care amenință „lunga pace” a continentului.

Chiar dacă tensiunile Ucraina-Rusia sunt la baza celor mai acute probleme de securitate europeană, această relație bilaterală complexă indică și calea către soluții de bun simț.

Unii comentatori americani susțin că „Noul Război Rece” nu are prea multe în comun cu experiența anilor 45–90, deoarece noile centre de concurență se află în tărâmurile cibernetice și de înaltă tehnologie. Și mai puțin pe tărâmul concurenței militare.

Dar tensiunile tot mai mari de-a lungul frontului între forțele rusești și americane sunt vizibile pe imensul front geografic, din Arctica până în Caucaz, și chiar până în Orientul Mijlociu.

Bombardierelor americane care zboară în mod regulat de-a lungul flancurilor Rusiei li s-a permis acum să se „cuibărească”, pentru prima dată, în Norvegia, vecina Rusiei.

În plus, cele mai avansate submarine americane au vizitat regiunea în urma celor mai mari exerciții ale NATO de la sfârșitul Războiului Rece. Forțele americane, inclusiv tancurile și elicopterele de atac, s-au desfășurat în Statele Baltice și sunt acum un dispozitiv permanent în Polonia.

Între timp, dronele americane patrulează de-a lungul sensibilului flanc sudic al Rusiei, inclusiv în Ucraina și de-a lungul Peninsulei Crimeea.

Este de mirare atunci că Rusia are în desfășurare cel puțin cinci modernizări majore simultane pentru forțele sale de atac nuclear, inclusiv noi ICBM-uri, bombardiere, submarine, drone și arme nucleare tactice?

Situația din Crimeea și cea din Ucraina sunt, în general, mai mult gri și mai puțin alb-negru, așa cum apreciază majoritatea americanilor.

Din acest motiv, Statele Unite ar trebui în primul rînd să ia măsuri clare pentru a smulge din rădăcini rivalitățile militarizate care au înflorit, din Arctica până la Caucaz. Și a vedea dacă acești pași care vizează detensioarea ar putea fi urmați și de Kremlin.

În al doilea rând, Washingtonul ar trebui să caute să revigoreze negocierile în așa numitul „format al Normandiei” care ar putea aduce Rusia și Ucraina la masa tratativelor, alături de liderii Germaniei și Franței, pentru stabilizarea estului Ucrainei.

Nu în ultimul rînd, diplomații americani ar trebui să ia urgent în considerarea aderarea deplină la NATO Ucrainei, în schimbul recunoașterii diplomatice complete a suveranității ruse asupra Crimeei. Deși neutralizarea Ucrainei ar fi de preferat pentru securitatea națională a SUA, un astfel de pas ar fi esențial.

Ar convinge Kievul să adere la orice compromis care ar putea duce la o relaxare a tensiunilor. Pentru Moscova, beneficiile economice extinse ar depăși cu siguranță preocupările de securitate.

NationalInterest concluzionează că un astfel de acord de „întâlnire la jumătatea drumului” poate fi singurul mod în care Europa poate scăpa de strânsoarea din ce în ce mai puternică a noului Război Rece.