Acrobații de circ cu bonuri fiscale

Un număr de 10 proiecte de infrastructură începute în perioada 2007 – 2013 vor fi continuate în România, cu o contribuţie din partea Uniunii Europene (UE) de aproximativ 800 de milioane de euro pe actuala perioadă de programare, informează, vineri, Reprezentanţa Comisiei Europene în România.

Fiscul a trecut la atac! Câteva localuri de lux din Bucureşti au fost închise pentru 30 de zile din cauza faptului că s-au găsit mai mulţi bani decât scria pe bonurile fiscale. Aplauze şi urale! Felicitări bravilor funcţionari de stat care au făcut dreptate. Poporul poate să-şi frece mâinile de mulţumire în faţă televizorului: evazioniştii au fost pedepsiţi, iar bogătaşii din zona de Nord au fost obligaţi să postească pentru o zi la prânz. Sau măcar să-şi amâne masa până la cel mai apropiat restaurant care avea o masă liberă şi loc de parcare disponibil. Şi ştiţi cum e cu locurile de parcare în Bucureşti, e rara avis! Am asistat siderat cum un domn cu ochelari a apărut la televizor şi a explicat că ceea ce s-a întâmplat e perfect legal şi justificat. Că legea nu distinge între mult şi puţin, că evaziunea e evaziune şi ea trebuie pedepsită. Mai tare ca-n Germania! La nemţi, sigur s-ar fi găsit vreun funcţionar de la Fisc care să se înmoaie la gândul că banii în plus din casă erau de fapt bacşişul chelnerilor. Sau că erau măruntul adus de dimineaţă ca să aibă oamenii să dea restul la bancnotele mari cu care vin clienţii. Dar în România e ordine şi disciplină. O diferenţă de 185 de lei – vreo 40 de euro, adică – e evaziune fiscală, iar legea zice clar, negru pe alb, că această faptă se pedepseşte.

Exact despre asta vorbeam săptămâna trecută în cadrul emisiunii „Capital TV“ cu fostul ministru de finanţe. Sperăm ca războiul împotriva evaziunii să nu înceapă tot cu campanii idioate împotriva micilor comercianţi fără bon fiscal şi cu abuzuri împotriva celor fără „spate“ politic. Cangrena economiei româneşti o reprezintă marea evaziune fiscală, returnările de TVA fictiv şi alte asemenea „ingineri financiare“. Iar astea nu sunt la îndemâna oricui, se pot face doar cu protecţie de sus de tot şi în cârdăşie cu corupţii din multe instituţii ale statului în care lupii sunt paznici la oi. Din păcate, fostul ministru mi-a arătat cum a colecţionat el bonuri ca să participe la loteria bonurilor fiscale, apoi a plecat din emisiune şi dus a fost, pe drumul DNA-ului. La ora când scriu aceste rânduri, încă se aşteaptă o propunere de nou ministru din partea lui Victor Ponta. Un „kamikaze“ – după cum a declarat premierul – care să accepte să preia acest post. Mărturisesc faptul că îl regret pe Darius Vâlcov. Părea un om destupat la minte şi capabil să facă o reformă reală, chiar şi aşa, strecurându-se printre numerele de circ pe care i le cerea fişa postului din perspectiva politică. Sper ca reforma din finanţe să continue şi fără domnia sa, deşi sunt în continuare sceptic că ea poate avea magnitudinea descrisă în noul proiect de Cod fiscal. Însă, nu pot să nu constat că făţărnicia la care se pretează politicienii în speranţa că se vor face iubiţi de către alegătorii ignoranţi, nu lasă prea mult loc pentru profesionalism. E foarte greu să dansezi pe sârmă în timp ce jonglezi precum un clovn cu liniile de buget ale statului. Oare, nu ar fi mai bine să acceptăm noi, alegătorii, că nu se poate face treabă în ţara asta cu oamenii proşti? Şi că cei deştepţi vor avea o mare dificultate în a fi cinstiţi şi a trăi doar din nişte salarii ridicole, în timp ce tot felul de nulităţi din jurul lor umflă milioane peste milioane?

Mă uit, seară de seară, la serialul DNA şi tot sper într-un nou moment zero, de reformă a clasei politice. Aţi auzit dumneavoastră de o campanie de recrutare de talente din partea partidelor? Dacă auziţi, să nu uitaţi să mi-o semnalați şi mie! Până atunci, însă, totul o să continue să arate ca o simplă schimbare de gaşcă de la vârful Sistemului.

Claudiu Şerban,

director editorial, Capital