Ca initiativa a statului roman (Agentia Nationala pentru Privatizare detinea 93% din capitalul social) venita in sprijinul intreprinzatorilor particulari, functionarea FRGC s-a dovedit un esec. Dovada o reprezinta situatia disperata in care se afla astazi IMM, principalele contribuabile la buget, dar ultimele pe lista la acordarea unor credite de catre banci, care invoca drept motive, lipsa garantiilor si deci gradul ridicat de risc al acestui tip de intreprinderi. Incercand sa surmonteze acest handicap, FRGC s-a interpus intre intreprinzator si banca, dar s-a dovedit a fi un mediator pe criterii elitiste. Selectia intreprinderilor pentru care oferea si ofera inca garantii are la baza criterii ce tin in primul rand de soliditatea acestora (ceea ce dezavantajeaza intreprinderile mici) si mai putin de viabilitatea planului de afaceri prezentat, iar garantiile oferite sunt de tipul scrisorilor de cautiune, si nu al celor de garantare. Aceasta inseamna ca, in caz de imposibilitate de restituire a creditului, la executarea garantiilor, fondul de garantare este ultimul care plateste, ceea ce, din punctul de vedere al bancilor, reprezinta un dezavantaj pe care, il acopera prin perceperea unor dobanzi mai mari la acordarea imprumutului. Este si motivul pentru care, desi FRGC are bani cu care poate garanta credite, solicitantii din randul IMM sunt din ce in ce mai putini, iar bugetul statului din ce in ce mai sarac.
Opt fonduri pentru
opt macroregiuni
Cel putin ca intentie, noile fonduri de garantare care se vor crea prin Ordonanta nr. 23/1999, par sa aiba o filosofie de functionare diferita. Un prim argument ar fi constituirea acestora la nivel regional, avand ca model cele opt macroregiuni de dezvoltare stabilite de Legea nr. 151.
Se incearca astfel atat descentralizarea administrativa, cat si incurajarea factorilor locali (asociatii ale intreprinzatorilor, camere de comert si industrie, autoritati locale etc.) care vor putea infiinta si gestiona un fond de garantare in beneficiul solicitantilor de credite apartinand IMM din zona respectiva.
„Noul fond este un mecanism orientat catre dezvoltarea sectorului privat, in special a intreprinderilor mici si mijlocii. Scopul sau nu este acela de a obtine profit, ci de a fi un catalizator care sa permita producerea de profit in alte afaceri, prin garantiile acordate”, opineaza Stefan Mamulea, secretar general al Agentiei pentru intreprinderile mici si mijlocii, organismul care a elaborat Ordonanta nr. 23.
Un al doilea argument il reprezinta faptul ca noile fonduri vor putea emite scrisori de garantie, si nu doar scrisori de cautiune. Scrisorile de garantie vor fi, la randul lor, cogarantate dintr-un fond de cogarantare constituit prin aceeasi Ordonanta nr. 23, astfel ca, in cazul de incapacitate de plata riscul sa nu fie suportat doar de scrisoarea de garantie. Pe de alta parte, fondurile de garantare vor putea negocia cu bancile care ofera imprumuturile, scaderea dobanzilor la creditele acordate, in interesul clientilor comuni, aducand in discutie diminuarea riscului pe care banca si-l asuma datorita scrisorii de garantare (aceasta putandu-se executa imediat, banca recuperand lichiditati, si nu diverse active sau utilaje).
In plus, pe langa alte forme de plasament utilizate (certificate de trezorerie, titluri de stat etc.) fondurile de garantare isi vor plasa banii sub forma depozitelor bancare in chiar bancile cu care au incheiat conventii de recunoastere a scrisorilor de garantie, ceea ce reprezinta un motiv de siguranta in plus si un argument pentru reducerea dobanzilor, ca efect al diminuarii riscului.
Obtinerea garantiilor
va fi mai simpla
Un al treilea argument este dat de modalitatea simplificata de obtinere a garantiilor cerute de banca pentru creditele acordate. Traseul pe care va trebui sa-l urmeze solicitantul unui imprumut pentru a obtine scrisoarea de garantie va fi, in esenta, urmatorul. Intr-o prima faza, acesta va trebui sa intocmeasca un plan de afaceri documentat, pe care il va inainta fondului de garantare. El va trebui sa demonstreze, prin documentatia intocmita, ca afacerea pentru care doreste finantarea este fezabila, ca prezinta garantii suficiente ca va obtine profit pentru a fi capabil sa ramburseze creditul. In acelasi timp, intreprinzatorul trebuie sa se asigure ca intre fondul de garantare si banca de la care solicita imprumutul exista o conventie de colaborare si de recunoastere a scrisorilor de garantie.
Daca aceasta conventie exista si planul de afaceri este considerat viabil, fondul va inainta dosarul bancii si va elibera scrisoarea de garantare a creditului, garantia neacordandu-se pentru valoarea totala a imprumutului, ci pentru un procentaj mergand pana la 70% din valoarea garantiilor cerute de banca. O data cu obtinerea scrisorii de garantie, intreprinzatorul va trebui sa prezinte garantii proprii pentru restul procentelor neacoperite de fondul de garantare, de aceasta data insa direct bancii care acorda imprumutul. Pentru serviciile prestate de fondul de garantare, intreprinzatorul va plati un comision a carui valoare este direct proportionala cu nivelul garantiei acordate, cat si o taxa de verificare a actelor si a documentatiei ce vizeaza planul de afaceri.
Valoarea acestor taxe va fi stabilita in fiecare fond in parte, in functie de cheltuielile legate de salarizarea personalului, cheltuieli administrative etc. pe care institutia le efectueaza.
Deocamdata insa Ordonanta nr. 23 nu a fost completata cu Normele metodologice de aplicare, acestea urmand sa apara la inceputul lunii aprilie. Pana atunci, la nivelul regiunilor se fac eforturi pentru infiintarea noilor fonduri de garantare.
„Din momentul aparitiei Normelor, nu credem ca va dura mai mult de sase-opt luni pana cand fondurile vor deveni operationale.
In acest interval se vor incheia conventiile de colaborare cu bancile, licitatia de selectare a managerilor, pregatirea personalului si se va pune la punct mecanismul de acordare a garantiilor”, declara Stefan Mamulea.     .

Primul fond regional de garantare s-a nascut in Moldova
Fara a fi inca operational, primul fond regional de garantare a creditelor IMM a inceput deja sa functioneze, din data de 16.03.1999. Avand sediul la Bacau, „SC Fondul roman de garantare a creditelor Nord-Est” grupeaza sub aceasta denumire camerele de comert si industrie din judetele Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui, la care se adauga doua societati de administrare a unor fonduri deschise de investitii, respectiv Sov Invest (administrator FNI si FNA) si Active Management International (Active Classic, Active Dinamic, Active Junior).
„Dupa inmatricularea noului fond de garantare, urmeaza intrunirea consiliului de administratie pentru alegerea presedintelui, iar apoi ne vom ocupa de intocmirea regulamentului de organizare si functionare a fondului”, ne-a declarat Sorin Stratulat, director al Departamentului relatii interne din cadrul Camerei de comert si industrie Bacau.