Lothar de Maizière, protagonist al reunificării germane, îşi amintește de acel episod-cheie din istorie și explică de ce consecințele reverberează 30 de ani mai târziu.

De Maizière (Nordhausen, 80 de ani) a fost primul și ultimul șef de guvern ales în Republica Democrată Germană (RDG) şi, după Căderea Zidului, a fost ministru pentru Afaceri speciale în primul cabinet al lui Kohl, post din care a demisionat după ce a fost acuzat că este informator al Stasi, lucru pe care l-a negat întotdeauna.

”Egalitatea dintre Est și Vest, o realitate”

De Maizière este istoria vie a unor ani cruciali pentru destinul Germaniei și al Europei și a acordat un interviu pentru El Pais din biroul său de avocatură din Berlinul de Vest. Fostul politician și muzician profesionist își amintește acele zile în care „era mult entuziasm” pentru că oamenii credeau că atunci când va veni reunificarea, „totul va fi ca în Occident”.

Nu a fost atât de ușor, dar, în ciuda dificultăților, De Maizière consideră că egalitatea dintre Est și Vest este practic o realitate la momentul aniversării a 30 de ani de la reunificare.

În calitate de șef al guvernului, De Mazière a semnat Tratatul Doi plus patru, pe care cele două Germanii l-au semnat cu Franța, Marea Britanie, Statele Unite și Rusia pentru a recâștiga suveranitatea deplină la Moscova, în 1990.

Apoi a avut un tânăr asistent care i-a fost de mare ajutor cu ruşii: Angela Merkel.

Redăm în continuare inerviul pe care Lothar de Maizière l-a acordat publicației spaniole:

”Totul se destrăma”

Reporter: Reîntregirea s-a făcut în mare grabă. V-a surprins şi pe d-voastră care eraţi în frunte.

Lothar de Maizière: [Cancelarul] Helmut Kohl și-a prezentat planul în 10 puncte pe 28 noiembrie 1989 și probabil a crezut că va dura cinci sau opt ani pentru a-l atinge, nimeni nu se aștepta să se întâmple atât de repede.

Am spus atunci că am estimat că ne vom descurca atât de bine din punct de vedere politic încât să putem participa la Barcelona cu o echipă olimpică unificată în 1992. Asta avea să fie doi ani mai târziu și, în realitate, nu ne-a luat nici măcar un an. Uneori, istoria se întâmplă foarte brusc.

Totul se destrăma. Cei mai buni oameni din țara noastră au plecat în Germania de Vest, cei mai mulţi dintre ei nu au văzut perspective în RDG. Au vrut reunificarea cât mai repede posibil și aşa a venit.

”Se temeau de puterea economică a Germaniei”

Reporter: De ce?

Lothar de Maizière: Reunificarea a fost restabilirea normalității. Știam de la sfârșitul anilor 1960 că sistemul socialist nu funcționează. Noi, germanii din Est, ne așteptam la multe în 1968, cu Primăvara de la Praga. Dar când a fost zdrobită și sovieticii au invadat orașul, distanța față de sistem a crescut pentru mulți; ştiam că aceasta nu poate fi soluția istorică pentru noi.

Reporter: Afară, nu era o asemenea grabă. Lumea se temea de o Germanie unită

Lothar de Maizière: Lumea se temea că Germania va arăta tendințe hegemonice. [François] Mitterrand și mai ales [Margaret] Thatcher au fost foarte împotrivă. De asemenea, se temeau de puterea economică a Germaniei. Franța și Anglia aveau împreună un produs național brut mai mic decât Germania de atunci, dar era clar că Germania nu dorea să domine Europa, ci să fie un partener egal.

Reporter: Care a fost principalul motor al reunificării?

Lothar de Maizière: Principalul motiv a fost că RDG era epuizată financiar, nu mai era competitivă. Kohl a jucat un rol grozav, dar Gorbaciov a fost de acord cu reunificarea, împotriva voinței poporului său. Când m-am dus la Moscova în 1990, Angela Merkel [acum cancelar german] a fost purtătorul meu de cuvânt și a călătorit cu mine.

Gorbaciov că a predat Germania de Est prea ușor

Reporter: Primul purtător de cuvânt nu era pentru că îi era frică să zboare.

Lothar de Maizière: Aşa este. A venit și cu mine, pentru că vorbește perfect limba rusă. I-am spus: „Angela, ia metroul, ia autobuzul și vorbește cu oamenii. Vreau să știu ce părere are rusul obișnuit despre unificarea Germaniei”. Când s-a întors a comentat: „Situația este foarte proastă, oamenii spun: Stalin a câștigat al Doilea Război Mondial și Gorbaciov este pe cale să îl piardă”.

Chiar și astăzi, Gorbaciov este foarte nepopular printre ruși, pentru că a predat Germania de Est prea ușor. Trebuie amintit că atunci când s-a ajuns la acord, în RDG existau încă peste 400.000 de soldați sovietici, majoritatea ofițeri cu soțiile și copiii lor, adică trei sferturi de milion de cetățeni sovietici. Au fost nevoiţi să le construiască apartamente în Rusia. Reunificarea a fost o mare provocare pentru ruși, la fel ca și pentru est-germani. Și, o spun mereu, vest-germanii, ca şi mulţi alţii, au fost nevoiţi doar să îşi schimbe codul poştal.

Reporter: Care era starea de spirit din acele zile în Est?

Lothar de Maizière: A existat mult entuziasm pentru că oamenii credeau că atunci când va veni reunificarea, totul va fi ca în Occident. Că reconstrucția costă timp, bani și eforturi au învățat după aceea.

”Industria din RDG nu era competitivă”

Reporter: Mari așteptări și dezamăgiri uriașe ulterior.

Lothar de Maizière: Principala problemă a fost că industria din RDG nu era competitivă și multe companii au murit, iar la început a existat un mare șomaj. Este un sentiment ciudat când cineva își ia rămas bun de la un stat care a fost întreaga sa biografie și i se spune că de mâine va fi într-o altă țară. Est-germanii au fost șocați, au trebuit să învețe un nou sistem politic, economic, juridic, educațional. Noi valori societale … Toate experiențele de viață pe care le-au avut ca est-germani deveniseră inutile și totul trebuia învățat din nou.

Reporter: Indicatorii vorbesc despre o convergență în creștere, dar amărăciunea, deși minoritară, a devenit recent mai vizibilă.

Lothar de Maizière: Am un prieten avocat ceh și l-am întrebat de ce sunt oamenii mai fericiți în Praga decât aici. Mi-a spus că aceştia încă se compară cu trecutul și noi cu Occidentul. Oamenii doreau să fie independenți, dar noi încă nu suntem. Toate funcțiile relevante sunt deținute de oameni din Occident.

Est-germanii se simt adesea ignorați. Am angajat mii de judecători, dar toți au studiat în Occident. Dacă te uiți la universități, instanțe, procurori, etc., vest-germanii sunt în funcții de conducere peste tot. Pe de altă parte, nici est-germanii nu au învățat.

”Tinerii s-au descurcat mai rapid decât cei mai în vârstă”

Reporter: Ce ar fi trebuit să învețe?

Lothar de Maizière: Să trăiască cu autodeterminare. RDG a fost un stat gardian, care decidea totul, iar oamenii nu au învățat să-și trăiască viața într-un mod autosuficient. În acelaşi timp, statul era tatăl pedepsitor și mama grijulie. Ei încă mai așteaptă ca cineva să decidă pentru ei. Oamenii au vrut să scape de tatăl pedepsitor și acum sunt destul de surprinși că au scăpat şi de mama grijulie în același timp.

Reporter: Acum se vorbește mult despre lipsa de recunoștinţă ca fiind o cauză a nemulțumirii care mocneşte în Est.

Lothar de Maizière: Tinerii s-au descurcat mai rapid decât cei mai în vârstă. Se spune că un copac bătrân nu ar trebui transplantat, iar pentru persoanele în vârstă, amploarea schimbării a fost prea extenuantă.

Reporter: S-ar fi putut proceda altfel?

Lothar de Maizière: Mereu mă întreb ce greșeli s-au făcut, dar nu şi ce a mers bine. Conduceți prin vechea RDG și priviți orașele, cum au fost restaurate clădirile istorice, cum avem acum aproape aceeași rată a șomajului în Vest ca în Est. Au existat probleme, restabilirea acestui sistem de proprietate a fost dificilă și nu întotdeauna corectă.

Și a fost şi problema pensiilor din RDG, pentru că nu aveam un fond de pensii ca acum, iar cetățenii nu cotizaseră la acest fond timp de 40 de ani. Asta este și astăzi cu pensiile în Vest, cele mai mari după 30 de ani. Kohl a spus că peste cinci ani vom avea peisaje înfloritoare.

A durat mai mult, dar, în general, avem peisajele înfloritoare. Orașele Germaniei de Est sunt mai bine restaurate decât zona Ruhrului [din Vest], spitalele, școlile, universitățile sunt toate restaurate.