La cei 75 de ani ai sai, bucuresteanul Dan Brumarescu este primul romin care si-a redobindit itr-o instanta internationala dreptul de proprietate asupra unui imobil nationalizat de comunisti. „Nu este un act de curaj, ci un demers normal si drept. Ceea ce am incriminat la Strasbourg a fost decizia injusta a justitiei din Rominia care mi-a luat casa din nou, dupa ce imi recapatasem dreptul de proprietate”, spune Dan Brumarescu. Se poate spune ca familia Brumarescu a pierdut casa de trei ori. O data, i 1950, cind i-a fost nationalizata de comunisti.
A doua oara, i 1973, cind un decret al lui Ceausescu i-a permis chiriasului sa cumpere o parte din imobil. Pe cai administrative si cu actiune i instanta, proprietarul si-a reobtinut casa, i acte, i 1994. Dar avea s-o piarda din nou, un an mai tirziu. Procurorul general de atunci, Vasile Manea Dragulin, a cerut anularea hotaririi definitive de restituire a imobilului (recurs i anulare). in 1995 Curtea Suprema de Justitie a anulat astfel toate revendicarile cistigate i instanta, pe motiv ca tribunalul isi depasise prerogativele. „Cei care au dat solutiile strimbe ale recursului i anulare ar trebui sa plateasca banii acestia din buzunarul lor. Instantele internationale ne vor obliga sa modificam legea conform cu dreptul european. Dreptul european face parte din Constitutie si are prioritate asupra legislatiei interne”, remarca Andrei Chiliman, deputat, jurist.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a facut lumina nu doar acordind despagubiri, ci pronuntindu-se asupra dreptului la justitie al cetateanului. Cazul Brumarescu a dat sperante idreptatite celor aproximativ 100 de proprietari care au cautat sa li se faca dreptate la Strasbourg. in 1999, dintre sutele de plingeri depuse la forul justitiar al Consiliului Europei, Rominia primea istiintare de la Strasbourg sa-si pregateasca avocatii pentru 55 de procese intentate. Numarul lor a crescut itre timp. 85 dupa unele surse, 100 dupa altele, actiunile intrate pe rol se apropie de scadenta. Pentru cele mai multe cazuri, primele ifatisari au avut loc i perioada 1995 – 1996, astfel ca faza de pronuntare a sentintei bate la usa.
Despagubirile se tin lant
Verdictul i cazul Brumarescu a sunat clar, fara drept de apel: restituirea imobilului sau 181.400 de dolari (valoarea la care a fost evaluata, prin expertiza, casa revendicata), plus despagubiri morale de 15.000 de dolari si cheltuieli de judecata de aproximativ 2.000 de dolari. Proprietarul isi doreste i primul rind casa, nu atit contravaloarea ei.
Jurisprudenta face ca, o data pronuntata o sentinta, cazurile similare sa fie finalizate prin solutii irudite. Cu alte cuvinte, despagubirile se vor tine lant. Un calcul simplu arata ca, numai pentru actiunile deja intentate, Rominia ar avea de platit, i medie, 20 de milioane de dolari. Fara sa mai punem la socoteala despagubirile morale, care, de la caz la caz, pot atinge sume considerabile.
Nu trebuie uitat nici faptul ca oricine are acces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, dupa ce a epuizat caile de atac – administrative, justitiare – i tara. La noi, accesul la justitie este permis mai mult celor cu bani, din cauza taxelor de timbru costisitoare (1-10% din valoare – ceea ce poate isemna pentru un imobil de 100.000 de dolari o taxa de 10.000 de dolari!). Toata procedura i fata Curtii Europene este gratuita. in afara unor cheltuieli postale, nu se plateste taxa de timbru. Mai mult decit atit, celor cu posibilitati reduse li se asigura i avans cheltuielile de cazare, atit personale, cit si ale avocatului si chiar onorariul acestuia din urma. Dl Brumarescu a pornit pe calea justitiei i acest fel. Curtea Europeana de la Strasbourg i-a asigurat cheltuielile necesare prezentarii la cele doua ifatisari, banii urmind sa fie decontati o data cu recuperarea sumelor (3.900 de franci francezi).     
Adrian Vasiliu, avocatul lui Dan Brumarescu la Strasbourg, i faza finala a procesului, explica sentinta Curtii Europene
Capital: De ce a cistigat dl Brumarescu, la Strasbourg?
Adrian Vasiliu: Cazul a iceput i 1995, printr-o cerere formulata de dl Brumarescu la Curtea Europeana de la Strasbourg. intr-o prima faza, a pledat avocatul Dinu Corneliu, care a condus cazul pina s-a obtinut prima hotarire care statua faptul ca Rominia a icalcat, i cazul Brumarescu, art. 6 din Conventia Europeana si art. 1 din primul Protocol la Conventia Europeana. Anume, i Rominia, dl Brumarescu nu a beneficiat de un proces echitabil, i s-a refuzat acest acces si a fost expropriat fara o cauza de utilitate publica si fara justa despagubire. O data stabilite aceste icalcari, s-a declansat procedura de acordare a unor despagubiri. in aceasta procedura am intervenit eu.
Capital: Cum s-a aparat statul?
Adrian Vasiliu: A existat i cadrul acestui proces o permanenta controversa itre noi si agentul guvernamental – Ministerul Justitiei – care spunea ca imobilul nu poate fi restituit pentru ca o parte a fost vinduta i ‘73 si nu mai poate fi returnata. in plus, sa nu fie restituita valoarea stabilita prin expertiza, ci o valoare mult mai mica, calculata pe baza unor normative la Legea nr. 112/1995. Dan Brumarescu a cistigat si aceasta controversa.
Capital: Ce se va itimpla cu chiriasul care a cumparat i 1973?
Adrian Vasiliu: Curtea Europeana a dat o hotarire foarte iteleapta: i-a acordat statului romin sase luni sa reglementeze restituirea i natura. Avind i vedere ca a vindut i anii ‘73 unei persoane care a cumparat de buna-credinta, fara sa fie ea, la rindul ei, o victima, solutia rationala ca statul sa scape de plata banilor catre dl Brumarescu este sa propuna acelei persoane o rascumparare, la un pret care sa nu o dezavantajeze.
Dupa cele sase luni de gratie, statul trebuie sa plateasca. Orice itirziere aduce dobinzi de 6% pe an asupra capitalului i dolari.
Capital: Ar putea sa-i restituie alt imobil?
Adrian Vasiliu: Dl Brumarescu nu ar accepta. Este casa parintilor lui, i care trait dintotdeauna. Dupa ce i-a fost nationalizata, a fost chirias i propria casa.
Capital: in ce masura salveaza legea nou-adoptata statul romin de la alte procese pierdute?
Adrian Vasiliu: Graba cu care este adoptata se datoreaza si sperantei ca se vor judeca altfel cazurile care au ramas. Legea da despagubiri partiale. in continuare, oamenii se vor adresa Curtii Europeane. Legea nu rezolva problemele, parerea mea este ca le complica. Daca la 50 din acestea se dau 200.000 de dolari, se ajunge la 10.000.000. si de ce? Dintr-o greseala… Atunci cind Curtea Suprema si-a schimbat jurisprudenta si a anulat hotaririle judecatoresti.
Nu a fost o socoteala profitabila pentru stat. Nu e vorba numai de restituirea imobilului, ci si de despagubirile morale, de plata cheltuielilor de judecata, atit pentru cel care a cistigat, cit si onorariile avocatilor. Nu stiu cum o sa se descurce statul itr-un caz i care, i urma pierderii recursului i anulare, sotul persoanei care a revendicat a facut atac cerebral si a murit i urmatorii trei ani. Cauza atacului cerebral este aceasta hotarire care i-a luat iapoi proprietatea. Dauna morala e mult mai mare. Partea care a facut cererea poate dovedi ca a murit un om din cauza deciziei Curtii Supreme de Justitie.
Capital: La ce sume pot ajunge revendicarile itr-un astfel de caz?
Adrian Vasiliu: Nu se poate cuantifica viata omului, dar, ca idee, se poate ajunge la sute de mii de dolari. Este un dublu sens al acordarii unei astfel de despagubiri, stabilit de jurisprudenta internationala… Suma poate sa fie mare pentru ca acordarea de despagubiri morale sa-i aline durerea pricinuita prin a-i oferi o viata mai buna, desigur, fara sa fie un echivalent. Dar al doilea sens seste: cel care greseste stie ca va plati foarte mult si i felul acesta se va abtine sa mai faca abuzuri.
Capital: in ce masura salveaza noua lege statul de la a pierde alte procese?r
Adrian Vasiliu: Dupa parere mea, ca avocat si ca jurist, legea nu rezolva problema proceselor Rominiei la Strasbourg. Despagubirile prevazute de lege nu acopera valoarea reala, ci o valoare prestabilita prin normative care, i mod fatal, se situeaza mult sub valoarea de piata. Iar daca ai prea multe imobile, legea limiteaza despagubirea la o valoare prestabilita. Aceasta metoda nu este conforma cu principiul despagubirii reale, impus de dreptul international. rn
O alta problema pe care o ridica legea: anumite imobile nu se restituie chiar daca ele exista, pentru ca sunt ocupate de institutii, partide, persoane juridice privilegiate, le-as numi. Proprietarii vor ataca i fata Curtii Europene aceasta interdictie de restituire i natura, pentru ca nu are nici o justificare. Mai sunt imobilele vindute unor chiriasi, pe baza Legii 112/1995, la preturi surprinzator de mici, ale caror acte de vinzare-cumparare nu mai pot fi desfiintate. O vinzare a unui bun pe care statul nu avea voie sa-l vinda. Proprietarul nu va accepta, fiind expropriat a doua oara. Alte modalitati de compensare nu au valoare: se da echivalent i bonuri de privatizare, actiuni la societati care, cele mai multe, sunt lipsite de valoare. Sau se promit „servicii”. Se poate face plata i servicii acceptate. Ce fel de servicii? Cineva facea o gluma: ce imi dau, bonuri la frizerie?! Sa ma duc toata viata la frizerie de stat?trn