Bugetul de stat al Românei are nevoie de bani, deci trebuie să își majoreze încasările. Aceasta este filosofia pe care o urmează actualul guvern Ponta, dar nu numai, taxele și impozitele fiind majorate în fiecare dintre ultimii trei ani.
Problema este cum se vor face aceste majorări ale încasărilor. Dacă s-ar discuta despre combaterea evaziunii fiscale, despre sifonarea profiturilor către alte sisteme fiscale mai prietenoase (prețurile de transfer) sau dacă ar fi luate măsuri de sprijinirea economiei astfel încât să crești baza de impozitare (și nu prin includerea tuturor persoanelor în respectiva bază), atunci ar fi foarte bine. Dar nu, la noi încasări mai mari la buget nu se pot face decât prin majorări de taxe sau impozite.
Ne întoarcem la instituția „perceptorului“, care mergea acasă la contribuabil și verifica: „Ți-a fătat vaca? A, deci ai două animale, trebuie să plătești dublu!“ Desigur, nu mai este vorba de vaci și porci (deși nu ar fi exclus să intre și aceștia la „bogăție“), ci de piscine, fântâni arteziene sau statuete la intrare. Sau orice ar putea indica o „bogăție“ peste nivelul „normal“. Nu se știe încă ce înseamnă „normal”, dar este clar că trebuie să avem o „taxă pe bogăție“.

Buda în curte versus boiler în casă
„Este foarte clar că, păstrând cota unică la 16%, veniturile bugetare – pentru a avea bani pentru școli, pentru spitale, pentru drumuri – trebuie să crească“, spune premierul Victor Ponta, care adaugă că, totuși, cota unică din România și Bulgaria înseamnă „dumping fiscal“, dând ca exemplu Germania, unde impozitul este de 45%. Bun, păstrăm cota unică la actualul nivel, dar de unde vor crește veniturile bugetare? Unul dintre modele este „taxa pe bogăție“, prin care impozitul pe proprietate ar trebui schimbat, inclusiv prin taxarea psicinelor. „Piscinele ar fi trebuit să fie deja impozitate, pentru că pot fi considerate un exces în cadrul unei locuințe normale“, spune Mihail Constantin, vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Ideea are, de fapt, în vedere o reformă a impozitului pe proprietate. Teoretic, ar trebui să înțelegem că vom vorbi despre un impozit calculat pe valoarea proprietății, care include piscine, fântâni arteziene, materialele din care este construită casa etc. „Pe mine mă judecă organul local pe utilități – o locuință construită cu materiale locale, cu utilitățile în spatele curții, și altă locuință tot la țară, construită alături, care are fosă, are utilitățile în casă, are boiler și hidrofor. Ele vor fi impozitate diferit; dacă mai puneți o a treia care are și o piscină, logic ar fi să existe trei categorii de impunere“, explică Mihail Constantin. Dar impozitarea diferită există și acum, în funcție de materialul utilizat la construcție, în funcție de dependințe, de vârsta clădii etc. O modificare în acest sens nu s-ar putea face decât printr-o evaluare mult mai precisă, dacă nu una specială pentru fiecare locuință. O utopie, desigur, deoarece evaluarea de către ANAF a fiecărei gospodării dintre cele 7,1 milioane existente în România (sau măcar cele 5,1 milioane clădiri de locuințe, conform INS) ar fi imposibilă.

Recompense pentru turnătorie
Chiar dacă vorbim despre o schimbare de paradigmă, adică trecerea la impozitarea pe valoarea locuinței/autovehiculului, și nu pe numărul de camere și amplasament/capacitate cilindrică, nu putem evita discuția despre normalitatea ei. 
Taxele pe proprietatea privată sunt justificate, de regulă, prin necesitatea întreținerii proprietății publice şi a finanţării serviciilor pe care autorităţile locale le asigură în folosul proprietarilor de clădiri sau autovehicule şi al comunităţii, în general. Pentru proprietăţi se plătește deja o sumă, calculată în funcție parametrii amintiți (suprafață, amplasament, număr de camere, materiale de construcție etc.). Cel puțin teoretic, cei care au fântâna artezină în curte sau chiar piscină şi-au făcut astfel de îmbunătăţiri din venituri care au fost deja impozitate, iar primăria nu oferă niciun serviciu comunitar legat de astfel de bunuri (aşa cum se întâmplă pentru clădiri sau maşini), astfel încât să pretindă taxe suplimentare pentru a susţine cheltuieli speciale din bani publici. 
Mai mult, după cum arată și Gabriel Biriș, de ce nu își face Fiscul treaba așa cum ar fi normal, adică de ce nu încasează taxele care sunt deja în vigoare, arătând că ar fi mai bine să se uite la bulgari, care au o eficiență de 71% în colectarea de TVA, în timp ce la noi nivelul este de 54%.
Oficialii noștri nu discută despre așa ceva. Preferă să lanseze „fitile” în piață și să exagereze la început tocmai pentru a fi mai ușoară scumpirea ce urmează. În genul ieșirii secretarului de stat Liviu Voinea, care a declarat că românii ar trebui să își denunțe la Fisc vecinii care ar putea face evaziune, adică nu pot justifica sumele cu care își renovează casa sau își cumpără o mașină nouă. Mai mult, aceștia vor fi recompensați „după modelul suedez“. De altfel, Liviu Voinea va și pleca în Suedia pentru a studia „sistemul lor“, chiar dacă avea și țări mai apropiate, cu caracteristici asemănătoare României.
„Cred că reforma proprietății este foarte importantă. Noi colectăm 0,7% din PIB, pe când Polonia colectează 1,1% din PIB, iar media europeană este undeva la 3%. Sunt prea multe exceptări în România“, spune Liviu Voinea. Exceptări?! Probabil se referă la piscina care nici măcar nu este săpată în pământ, deoarece o piscină acoperită este impozitată.

Impozitele cresc anual
Impozitul local este de 0,1% din valoarea propri­etății, stabilită de Direcția Generală Impozite și Taxe Locale (DGITL). Problema la care oficialii din Finanțe nu fac referire e că această evaluare diferă mult de valoarea de piaţă, în multe cazuri. Reprezentanți ai Finanțelor susţin că nu e normal ca o garsonieră în centrul oraşului să plătească un impozit mai mare decât o vilă de la periferie, drept pentru care valoarea de piață nu prea mai contează, deși ar fi sursa de creștere de care are nevoie bugetul.
Autoritățile fiscale au majorat însă impozitele pentru a doua sau treia proprietate. Astfel, până în 2010 pentru o a doua casă impozitul era mai mare cu 15%, pentru a treia cu 50%, pentru a treia cu 75%, iar pentru a patra sau mai multe cu 100%. Ulterior, s-a trecut la mai puține categorii, iar procentajele de mjorare a taxei-standard au fost ridicate: 30% în plus pentru a doua casă, 100% pentru a treia și 200% pentru următoarele. Tot nu a fost de ajuns, așa că anul trecut s-au mai majorat o dată: 65% pentru a doua casă, 150% pentru a treia și 300% pentru următoarele. Măsura e în vigoare și acum, deși ar fi trebuit să dispară de la 31 decembrie 2011.
Este evident că impozitele nu mai sunt atât de mici la noi în comparație cu cele din UE atunci când vorbim despre cei „bogați“ (care au mai mult decât o locuință de 60 de metri pătrați). Iar tactica „denunțătorilor“ este respinsă inclusiv de către oficiali ai Fiscului, care au declarat că oricum primesc și acum scrisori referitoare la vecini evazioniști, dar nu le pot verifica integral din lipsă de personal. „Creşterea unor impozite e mai acceptabilă social, cel puţin pe cote diferenţiate“, spunea Liviu Voinea acum câțiva ani. Pe aceeași idee se bazează, probabil, și actuala propunere de „reformă“ a proprietății.
1,1% din PIB este suma pe care oficialii din Finanțe vor să o adune de pe urma taxelor pe proprietate, după reforma proprietății și eliminarea exceptărilor

4,2 miliarde lei este suma care se estimează că se va strânge din impozitul pe proprietate, în creștere de la 3,97 miliarde lei anul trecut

ANAF nu este pregătită pentru aplicarea sistemului în care cei care dau infor­mații Fiscului despre persoa­ne sau firme ar putea fi recompensați financiar, Mihail Constantin, vicepreședinte, ANAF.

Fiscul se bazează pe faptul că oamenii știu cel mai bine situația vecinilor și pentru cei care transmit informații corecte despre aceștia se aplică scutiri sau li se dă o recompensă și mai plătesc doar diferența, Liviu Voinea, secretar de stat, Ministerul Finanțelor.