Iată ce spun Paul Donovan și Sophie Constable de la UBS:
„Globalizarea fluxurilor de capital a fost o caracteristică a mediului post-1995, aşa cum a fost şi globalizarea fluxurilor comerciale. Fluxurile de capital la nivel mondial s-au redus semnificativ în urma crizei financiare globale și nu s-au recuperat ulterior la modul la care şi-a revenit comerțul global.”
Există câteva bune motive pentru acest lucru, potrivit UBS.
Reglementarea financiară a menţinut cu prioritate bazinele de capital în interiorul granițelor naționale, după ce băncile și investitorii au pierdut în cadrul tranzacțiilor internaționale riscante pe care nu le-au înțeles în contextul crizei financiare din 2008.
S-a înregistrat, de asemenea, o creștere a riscului politic, ceea ce face ca piețele să devină imprevizibile și descurajează investitorii străini. Iată din nou părerea UBS:
„Presiunile economice pot fi locale, dar principiile economice sunt în general universale. Cu toate acestea, riscurile politice sunt mult mai mult „parohiale” în natura lor. Înțelegerea riscului politic necesită o investiție mai mare în timp și resurse decât necesită intelegerea riscului economic. Riscurile politice fac ca investitorii să fie mai susceptibili de a-şi păstra banii mai aproape de casă.”
Deci, de ce contează acest lucru? Ei bine, țările care nu trebuie să se bazeze pe investitorii străini pentru a-şi finanţa expansiunea economică vor duce-o mai bine decât cei care trebuie să se bazele pe aceşti investitori, potrivit UBS:
„E un război pentru venirea capitalului: capitalul străin este mai greu de obținut. Țări fără capital intern suficient vor trebui să lupte pentru a-şi finanța deficitele de cont curent, mai ales dacă acestea sunt locații neatractive pentru investițiile directe.”
