Evenimente Mica publicitate Abonamente
CITEŞTE ŞI

Eveniment

Sărăcia nu e dovada lipsei de caracter, ci a lipsei banilor

Autor: | | 1 Comentarii

„Ideile pot schimba și chiar schimbă lumea”, spune istoricul Rutger Bregman, care pledează pentru o idee provocatoare: venitul minim garantat. Aflați mai multe despre această idee veche de 500 de ani, cât și despre un experiment modern de succes, dar uitat, și imaginați-vă câtă energie și talent s-ar dezlănțui dacă am eradica sărăcia odată pentru totdeauna.

Azi, milioane de oameni simt că munca lor are prea puţină valoare. Un sondaj recent efectuat pe 230.000 de angajaţi din 142 de ţări arată că doar 13% dintre ei fac ceva ce le place. Iar alt sondaj arată că aproape 37% din muncitorii britanici au o meserie care cred că nici n-ar trebui să existe. Cum spune Brad Pitt în „Fight Club”: „Facem adesea ce detestăm ca să cumpărăm prostii de care n-avem nevoie.”, spune el discurs susţinut la conferinţele TED.

Vă prezentăm mai jos discursul integral

Aş vrea să încep cu o întrebare simplă: De ce iau săracii atâtea decizii proaste? Știu că e o întrebare dură, dar să ne uităm la date. Săracii împrumută mai mult, economisesc mai puţin, fumează mai mult, fac mai puţin sport, beau mai mult şi mănâncă mai puţin sănătos. De ce?

 

Explicaţia tipică a fost dată cândva de premierul britanic, Margaret Thatcher. A numit sărăcia „un defect de personalitate”. O lipsă de caracter, practic.

Sunt sigur că nu mulţi dintre voi ar fi aşa direcţi. Dar ideea că ar fi ceva în neregulă cu săracii nu-i aparţine doar dnei Thatcher. Unii dintre voi cred că săracii ar trebui să răspundă pentru propriile greşeli. Iar alţii că ar trebui să-i ajutăm să ia decizii mai bune. Dar ipoteza e aceeaşi: e ceva în neregulă cu ei. Dacă am putea cumva să-i schimbăm, dacă am putea să-i învăţăm cum să trăiască, de-ar asculta măcar. Să fiu sincer, aşa am gândit şi eu multă vreme. Abia acum câţiva ani am înţeles că tot ce credeam că ştiu despre sărăcie era greşit.

Totul a început când am dat peste lucrarea unor psihologi americani. Au călătorit 12.000 km, până în India, pentru un studiu fascinant. Era un experiment cu fermieri cultivatori de trestie de zahăr. E bine de ştiut că fermierii încasează 60% din venitul lor anual dintr-o dată, imediat după recoltă. Asta înseamnă că sunt destul de săraci o parte din an şi bogaţi în restul. Cercetătorii i-au rugat să facă un test de inteligenţă înainte şi după recoltă. Ce au descoperit m-a uluit. Scorul fermierilor era mult mai mic înainte de recoltă. Ca urmare a traiului în sărăcie, au pierdut 14 puncte din IQ. Ca să vă faceţi o idee, e comparabil cu o noapte nedormită sau cu efectele alcoolismului.

 

După câteva luni am auzit că Eldar Shafir, profesor la Universitatea Princeton şi unul dintre autorii studiului, urma să vină în Olanda, unde locuiesc eu. Ne-am întâlnit în Amsterdam să vorbim despre noua sa teorie revoluţionară despre sărăcie, pe care o rezum în doar două cuvinte: mentalitatea penuriei. Se pare că oamenii se poartă diferit când li se pare că ceva e deficitar. Ce anume ar fi, contează mai puţin, că-i vorba de timp, bani sau mâncare.

Cunoaşteţi toţi senzaţia, când aveţi prea multe de făcut sau amânaţi să luaţi pauza de prânz şi vă scade glicemia. Asta vă reduce atenţia la ce vă lipseşte pe moment: sandvişul pe care trebuie să-l mâncaţi acum, şedinţa care începe în cinci minute sau facturile care trebuie plătite mâine. Aşa că perspectiva pe termen lung dispare. Aţi putea compara cu un computer nou care rulează concomitent zece programe grele. Merge din ce în ce mai greu, dă erori. În cele din urmă se blochează, nu pentru că e un computer prost, ci pentru că are prea multe de făcut în acelaşi timp. Săracii au aceeaşi problemă. Nu fac alegeri proaste pentru că sunt proşti, ci pentru că trăiesc într-un context în care oricine ar lua decizii proaste.

Dintr-o dată am înţeles de ce eşuează atât de multe programele anti-sărăcie. Investiţiile în educaţie, de exemplu, sunt complet ineficace. Sărăcia nu înseamnă necunoaştere. O analiză recentă a 201 de studii asupra eficienţei programelor de educaţie financiară a conchis că n-au aproape niciun efect. Nu mă înţelegeţi greşit, asta nu înseamnă că săracii nu învaţă nimic, pot deveni mai chibzuiţi, e clar. Dar nu-i suficient. Sau, cum mi-a zis profesorul Shafir: „E ca şi cum înveţi pe cineva să înoate şi-apoi îl arunci în mare pe furtună.”

Încă-mi amintesc cum stăteam perplex. Am înţeles c-am fi putut pricepe asta cu zeci de ani în urmă. Psihologii n-au avut nevoie de scanări complexe ale creierului, ci doar să măsoare IQ-ul fermierului, ori testele au fost inventate cu peste 100 de ani în urmă. De fapt, mi-am dat seama că mai citisem despre psihologia sărăciei. George Orwell, unul dintre cei mai mari scriitori ai timpurilor, a îndurat sărăcia în anii '20. „Esenţa sărăciei”, scria el, e că „anihilează viitorul.” El s-a mirat, citez, „cum oamenilor li se pare firesc că au dreptul să-ţi dea lecţii, să se roage pentru tine imediat ce-ţi scade venitul sub un anumit nivel”.

 

Cuvintele lui răsună la fel de puternic şi azi. Marea întrebare e, desigur: ce se poate face? Economiştii moderni au câteva soluţii pregătite. Am putea ajuta săracii să parcurgă formalităţile birocratice sau le-am putea trimite mesaj să le amintim să achite facturile. Genul ăsta de soluţie e preferat de politicienii de azi, în mare parte pentru că nu costă aproape nimic. Soluţiile astea sunt reprezentative pentru perioada asta în care adesea tratăm simptomele, dar ignorăm cauza de fond.

Aşa că mă întreb: de ce nu schimbăm pur şi simplu contextul în care trăiesc săracii? Sau revenind la analogia cu computerul: de ce să tot dregi softul, când poţi rezolva problema uşor, instalând nişte memorie în plus? Profesorul Shafir m-a privit atunci pierdut. După câteva secunde a zis: „Înţeleg. Adică pur şi simplu vrei să dai mai mulţi bani săracilor ca să scapi de sărăcie. Sigur, ar fi grozav. Dar mă tem că genul de politică de stânga care e în Amsterdam nu există în SUA”.

Chiar e o idee demodată de stânga? Mi-am amintit de un plan vechi, ceva propus de unii dintre cei mai distinşi gânditori ai timpurilor. Filozoful Thomas More e primul care a sugerat asta în cartea sa „Utopia”, cu peste 500 de ani în urmă. Partizanii ideii cuprind tot spectrul de la stânga la dreapta, de la activistul pentru drepturi civile, Martin Luther King, până la economistul Milton Friedman. E o idee incredibil de simplă: venitul minim garantat.

 

Ce înseamnă? E simplu. O subvenţie lunară care să acopere nevoile de bază: mâncare, adăpost, educaţie. E total necondiţionată, deci n-o să-ţi zică nimeni ce trebuie să faci ca s-o obţii, şi nimeni n-o să-ţi zică ce să faci cu ea. Venitul minim nu e un favor, ci un drept. Nu-i nimic ruşinos legat de el. Pe când înţelegeam adevărata natură a sărăciei, mă tot întrebam: asta e ideea pe care am tot aşteptat-o cu toţii? Chiar să fie aşa de simplu? În următorii trei ani am citit tot ce-am găsit despre venitul minim. Am studiat zecile de experimente făcute peste tot în lume şi n-a durat mult până am dat de povestea unui oraş care chiar a reuşit să eradice sărăcia. Dar apoi... aproape toţi au uitat de el. [Oraşul fără sărăcie]

Pagina 1 din 2
SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Printeaza

EVZ

DCNews

Stirile Kanal D

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Adevarul

Stirile Tvr.ro

Click

Agrointeligenta

Doctorul Zilei

Animal Zoo

EVZ Monden

Infoactual

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

FACEBOOK
evz.ro