Laura Codruța Kovesi a amintit, la Digi24, că nu DNA este instituția care trebuie să verse în bugetul de stat banii prejudiciați din dosarele în care s-au obținut hotărâri executorești.

Despre procentul foarte scăzut de recuperare, Capital a scris în exclusivitate aici:

„Noi atunci când facem o investigație, obligația noastră este să identificăm banii și bunurile, după care să le sechestrăm. Practic, le punem într-o tavă, după care oferim tava ANAF-ului, atunci când hotărârea judecătorească rămâne definitivă și ANAF-ul trebuie să execute efectiv aceste hotărâri de condamnare”, a menționat șefa DNA, amintind cu această ocazie că doar în dosarele DNA suma care trebuie confiscată de stat este de 310 milioane de euro.

„Sper că lucrurile se vor mișca, pentru că și în acest an, până în acest moment, noi am indisponibilizat valori și bunuri în cuantum de aproape 190 de milioane de euro. Cu siguranță avem foarte multe hotărâri judecătorești de condamnare, avem peste 660 de persoane condamnate doar în acest an, iar judecătorii au dispus și acolo confiscarea unor bunuri și valori. Aceste sume se tot adună. Trebuie să existe un moment 0 în care statul să înceapă să execute sume și să încaseze acești bani la bugetul de stat. Dacă Ministerul Finanțelor nu se descurcă cu acest lucru, atunci poate să dea această atribuție instituțiilor din sistemul judiciar, la Ministerul Justiției, sau la alții care vor să facă acest lucru.

„Este inadmisibil să depunem un așa de mare efort instituțional, dispunem confiscarea sumelor, după care nu se întâmplă nimic”, a subliniat procurul-șef al DNA la Digi24.  

Într-un interviu pentru Capital, şeful ANAF, Gelu Ştefan Diaconu a explicat că instituţia nu are capacitatea de a recupera prejudiciile şi că trebuie înfiinţată o structută la Ministerul Justiţiei.

" Într-adevăr, gradul de recuperare este mic şi măsura care va fi luată, de creare a unei structuri dedicate în cadrul Ministerul Justiţiei, ar fi foarte potrivită, pentru că ANAF nu are capacitatea administrativă pentru a valorifica aceste bunuri, nu poate face faţă. Sunt mai multe motive ale neconfiscării/confiscării scăzute sau ale nevalorificării/valorificării scăzute a deciziilor instanţelor. De exemplu, bunurile asupra cărora s-a instituit sechestru în timpul cercetării penale nu pot fi recuperate sau au o valoare scăzută. Dacă procesul durează 10 ani, să spunem, maşina sechestrată nu mai are aceeaşi valoare. O altă cauză este că nu se identifică bunuri impozabile, bunuri mobile, imobile sau conturi bancare sau că debitorii nu sunt găsiţi la adresa de domiciliu sau sunt plecaţi din ţară, nu au bunuri şi valori urmăribile. Alţii sunt declaraţi insolvabili, iar bunurile nu pot fi valorificate în cadrul executării silite. Mai există dosare cu autori necunoscuţi, identităţi false, firme fantomă în care se pronunţă hotărâri de judecată care nu pot fi niciodată valorificate, chiar dacă s-a constatat un prejudiciu. O altă problemă este scăderea considerabilă a valorii bunurilor din cauza duratei cercetării penale şi a soluţionării în instanţe sau comunicarea cu întârziere a hotărârilor de judecată care reprezintă titluri de creanţă. Ne mai confruntăm cu lipsa de interes faţă de bunuri sechestrate în valorificare, chiar dacă se reduce preţul cu 50%, nu există cumpărători. Apoi, dacă bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei, se impune partajarea", declara Diaconu, la începutul anului.