Ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, a declarat săptămâna trecută, la o emisiune TV, că statul va introduce o taxă de solidaritate de 2% din fondul de salarii, pentru toţi angajatorii, începând cu anul 2018. Revista Capital a intrat în posesia documentelor de lucru ale Ministerului Finanţelor cu privire la bugetul pe anul viitor, documente în care măsura a fost deja bugetată şi calculată din luna septembrie.

„E vorba de o contribuţie de solidaritate socială, nu e o taxă nouă. În baza Legii nr. 200 din 2006 există un fond de sprijinire a salariaţilor pentru situaţia în care care angajatorul nu mai plăteşte contribuţii. Există o directivă europeană care reglementează instituirea unui fond pentru toţi angajaţii pentru toate companiile la care au lucrat şi au intrat în insolvenţă“, a spus Mişa, încercând să spună că din aceşti bani se plătesc salariile şi contribuţiile sociale ale angajaţilor în situaţia în care compania intră în faliment.

Ministrul Finanţelor a spus că, din această contribuţie a angajatorilor de 2%, cea mai mare parte din banii strânşi, 90% mai precis, vor merge către bugetul de stat, deci Guvernul va decide ce se întâmplă cu ei. Potrivit calculelor preliminare ale MFP din documentele de lucru ale bugetului pe 2018, obţinute de Capital, statul speră să încaseze 3,2 miliarde de lei din această majorare a contribuţiei. Ministrul Finanţelor spune că banii se duc în Sănătate.

„Sănătatea este unul dintre puţinele domenii la care aceste creşteri vor fi realizate în 2018. Anul acesta, numai la nivelul fondului de salarii pentru a susţine medicii să rămână în România, pentru a-i încuraja să ofere un act medical cât mai bun, pentru asistenţii medicali, de asemenea, vor fi creşteri salariale. Fondul de salarii va creşte, în 2018, faţă de anul acesta, cu 2,9 miliarde (lei n.r.). Suma cred că este foarte consistentă“, a spus Mişa.

Mişcare ilegală fără modificări legislative

Legea de constituire a acestui fond de garantare a salariilor, la care minstrul Finanţelor a făcut în mod direct referire, îl contrazice, însă. „Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanțarea categoriilor de creanțe salariale prevăzute de prezenta lege, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare“, spune Legea nr. 200/2006, la Capitolul II, punctul 3.

 

„Este evident că statul trebuie să modifice legea pentru a putea folosi parte din aceşti bani după bunul plac. Pentru mine, este evidentă deturnarea de fonduri, pentru că schimbă destinaţia (plata salariilor şi a contribuţiilor sociale ale angajaţilor companiilor în insolvenţă, n. red.) a 90% din sumă pentru îndeplinirea obiectivelor politice“, a declarat, pentru Capital, Mircea Coşea, doctor în Economie.

De altfel, precizările ulterioare trimise de Ministerul Finanţelor cu privire la declaraţiile lui Ionuţ Mişa nu fac altceva decât să confirme concluziile analiştilor.

„Contribuția pentru solidaritate socială nu este o taxă nouă, ci o contribuție socială corelată cu măsura privind reducerea numărului contribuțiilor sociale și cu necesitatea asigurării prestațiilor sociale de care beneficiază salariații în conformitate cu principiile care stau la baza sistemelor de asigurări sociale, cum ar fi principiul contributivităţii și cel al solidarităţii sociale. În ceea ce privește Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, obligativitatea constituirii acestuia este instituită prin Legea nr. 200/2006 , care transpune o directivă europeană“, se arată în comunicatul de presă trimis de Finanţe, săptămâna trecută.

Taxe care se elimină doar pe hârtie

Gabriel Biriş, avocat specializat în fiscalitate, a explicat, pentru Capital, că statul încearcă să mascheze, prin această majorare, contribuţiile angajatorului pe care programul de guvernare le promite eliminate, de anul viitor. „Înțeleg că, în sfârşit, ministrul a înţeles că nu poate elimina toate contribuţiile angajatorului şi că cel puţin contribuţia de 0,25% la fondul de garantare a creanţelor salariale (care nu ar trebui să fie venit bugetar, ci un fond de rezervă), nu poate fi eliminat. Mai înţeleg şi că ministrul Mişa s-a gândit că dacă tot nu poate elimina această contribuţie, să o mărească de aproape 10 ori, la 2%, redenumind-o „taxă de solidaritate“, urmând a include în ea toate contribuţiile la care guvernul PSD/ALDE a anunţat că va renunţa (şomaj, risc şi accidente, concedii şi indemnizaţii de sănătate şi fond de garantare)“, a explicat Biriş. Potrivit acestuia, în realitate, contribuţiile cresc, nu scad de anul viitor.

 

„Facem un calcul simplu: acum avem contribuţii de 39,25% din brut, pe care domnul Mişa ne anunţă că le „scade“ la 37%, din care 35% angajat şi 2% la angajator. Numai că ministrul Mişa compară mere cu pere: cei 37% ar urma să se aplice la un salariu brut majorat cu 22,75%, ceea ce înseamnă că, în realitate, avem 45,42% contribuţii, respectiv o creştere cu 6,17% a contribuţiilor“, a conchis Gabriel Biriş. De altfel, această idee că taxele „scad, fără să scadă“, în realitate, este susţinută şi de fostul ministru al Finanţelor, Anca Dragu.

„Orice măsură fiscală anunţată trebuie să aibă la bază o raţiune, un studiu de impact „un calcul referitor la efectele bugetare şi ce face statul cu banii încasaţi suplimentar. O declaraţie peste noapte despre o nouă taxă e inacceptabilă într-o ţară civilizată. De asemenea, Codul fiscal spune că orice modificare trebuie anunţată cu şase luni înainte de aplicare, pentru a respecta principiul predictibilităţii. PSD creşte salarii fără să le crească în realitate şi scade taxe fără să le scadă, folosind tot felul de artificii“, a declarat Anca Dragu, pentru Capital.

Pe de altă parte, majorarea acestei taxe va pune o presiune importantă pe cheltuielile totale ale angajatorilor, care oricum sunt obligaţi de criza forţei de muncă să majoreze salariile, este de părere Dan Şucu, proprietarul Mobexpert.

„Doi la sută din fondul de salarii al unei companii reprezintă o sumă imensă pentru angajator. Ideea de solidaritate invocată nu are nicio legătură cu principiul solidarităţii. E vreun caz de inundaţii, cutremur, vreo situaţie extremă? Noi, antreprenorii, ne străduim să creştem salariile, în această criză a forţei de muncă, pentru a ne păstra angajaţii, şi acum vine statul şi pune încă o presiune. Este anormal ca eu, ca angajator, să nu pot majora salariile angajaţilor pentru că trebuie să plătesc suplimentar la stat pentru cei care nu muncesc. Numai cine nu vrea nu munceşte azi. Nu cred că e cazul ca statul să ofere mai multe pomeni, ajutoare sociale, pentru a-i încuraja pe unii români să stea acasă. Politicianul are nevoie de bani ca să îşi subordoneze alegătorul. Această nouă măsură anunţată, dacă te uiţi la lege, este, în principiu, o deturnare de fonduri, însă sunt sigur că vor căuta o acoperire prin care să modifice legea“, a explicat, pentru Capital, Dan Şucu.