Gradul scăzut de motivare şi implicare a angajaţilor este principala problemă cu care se confruntă 87% din liderii de HR şi business, arată al treilea raport anual Deloitte, "Tendinţe în capitalul uman – Cum să conduci în nouă lume a muncii".

Majoritatea organizaţiilor nu reuşesc să ia măsuri concrete prin care să-şi repoziţioneze cultura organizaţională, punându-şi astfel în pericol planurile de creştere, concluzionează studiul, derulat în rândul a peste 3.300 lideri din 106 ţări.

Cum poţi rezolva problema angajatului plictisit, demotivat? Ar fi trei căi.

Prima, îl dai afară şi aduci "sânge proaspăt", dornic de muncă. Dar aşa rişti ca "sângele proaspăt" să nu fie la fel de performant precum cel vechi, pentru că nu are experienţă, sau nu se adaptează la specificul firmei, nu se obişnuieşte cu colegii ori cu clienţii.

"Piaţa angajatorilor din România are timp să se pregătească pentru a face faţă noii paradigme în care evoluează angajatorii din Vest, şi anume aceea în care balanţa puterii tinde să încline în favoarea angajatului", a spus Raluca Bontaş, director în cadrul Deloitte România.

A doua cale de motivare a angajatului ar fi să-l faci să se simtă cât mai bine, cât mai împlinit la locul de muncă, să pui la bătaie ceea ce numim "cultură organizaţională". Demers foarte greu, într-o lume tot mai individualizată. Nimeni nu se duce la lucru cu mare plăcere, poate cu excepţia unor japonezi. Poporul român are o vorba în această privinţa: "serviciul nu-i crâşmă, să stai în el toată ziua".

A treia metodă ar fi să îi creşti salariul angajatului plictisit. Dar asta nu se întâmplă, ori se practică doar în cazuri izolate.

La nivel de România, profiturile întrec cu mult salariile, arăta Constantin Chircă, directorul adjunct al Directiei Statistica din BNR, după cum am mai scris.

La scară mondială, fenomenul se observă pregnant. Cei mai bogaţi 1% oameni de pe planetă vor deţine în 2016 peste 50% din totalul averilor, după ce procentajul a urcat de la 44% în 2009 la 48% anul trecut, indică un studiu al organizaţiei Oxfam, citat de mai multe publicaţii prestigioase, printre care BBC.com

Lumea în care trăim se ghidează după o reflecţie a personajului Gordon Gekko, jucat de Michael Douglas în Wall Street, filmul din 1987 – greed is good, "lăcomia e bună". Iar lăcomia se îndreaptă în primul rând asupra banului, scopul numărul unu în orice activitate economică. Managerul preferă să îi şteargă pantofii angajatului decât să îi mărească salariul, după cum angajatul preferă să şteargă pantofii managerului decât să accepte o scădere de salariu.

Dar hai să presupunem, mergând pe teoriile conspiraţioniste, că toţi managerii din lume se vor aşeza la o masă şi vor decide să renunţe la lăcomia lor şi să majoreze salariile, într-o epocă în care multinaţionalele chiar au această putere, deoarece acţionează pe arii tot mai întinse.

Populaţia Globului a crescut de peste trei ori în ultima sută de ani, atingând 7 miliarde de persoane. Dacă toate aceste persoane ar dobândi, peste noapte, puterea de cumpărare a unui american (sau francez, sau britanic) mediu, ar fi construite şi folosite mai multe maşini, avioane, case. Atmosfera şi scoarţa terestră ar avea mult de suferit.

Toate datele economice, psihosociale, de mediu arată că e nevoie şi de o altă motivare decât cea financiară. Până acum nu ştiu să fi inventat cineva o alternativă reală, eficientă cu adevărat.