Nu vreau să analizez care-s defecțiunile QE sau de ce o relaxare fiscală ar fi fost de preferat uneia monetare, ci doar să spun că această criză a datoriilor statelor are legătură cu corupţia. Motiv pentru care, atât în SUA, cât şi în UE, a venit – la pachet cu QE – şi lupta împotriva corupţiei. Asta fiindcă-i dăunător ca lichiditatea furnizată pentru finanţarea unei datorii nesustenabile și susținerea preţului activelor să încapă pe mâna politicienilor corupţi ce au declanşat criza.

Din păcate, lupta împotriva corupției e greu de dus, din cauza partizanatului celor ce o poartă.

Haideţi însă să trecem la ţările ce nu practică explicit QE, nici nu-s incluse într-o uniune monetară, ci doar într-o structură suprastatală. Ele au decis să combată corupţia sub presiunea organismelor regionale. Iar în criză toată lumea-i de acord că-s greu de respectate nişte planuri pe termen lung, ce vizează execuţia bugetară, creşterea economică şi inflaţia. Totuşi, atunci când se discută de ieşirea din criză, planurile multianuale ar trebui repuse în drepturi. Iar dacă tot nu există, e necesar ca deciziile economice să nu afecteze exerciţiile financiare viitoare decât după o dezbatere la care să participe MFP, BNR şi CSAT. Pentru că hotărârile de la nivel local pot afecta macrostabilitatea, perspectivele strategice şi funcţionarea guvernelor ce vin ca urmare a interconectării cu bugetul consolidat.

Cu alte cuvinte, fiindcă e nevoie de coerenţă în gestionarea statului, decizii ca acelea menționate e necesar fie agregate de guvern doar dacă primesc avizul instituţiilor ce se ocupă de deficitul bugetar, datoria publică, inflaţie şi componenta strategică. Sigur, e de preferat să avem planuri multianuale, ce depăşesc ciclurile electorale, dar când ele nu există, libertatea conferită administraţiilor locale trebuie acordată cu mult discernământ. Pentru că observăm cât contează când responsabilitatea lipseşte. Practic, demonstranții  au contestat că se face troc cu relaxarea unor taxe nefiscale contra perspectivei de a impune altele, la nivel local, pe fondul renuţării la principiile etice.   

Şi în context mai apar şi persoane legate de politic care sesizează speţe puţin pertinente la adresa sistemului financiar, ce încearcă să ajungă în prim plan cu ajutorul mass-media şi să manipuleze emoţional opinia publică pentru a-şi satisface interese pecuniare ca urmare a legislaţiei neclare. De aceea e necesară o revizuire a legislaţiei, o regândire a sistemului statal, care să-i permită să aibă elemente de reglaj menite să disipeze tensiunile, pentru a nu se ajunge la efecte devastatoare. Deci, sistemul are nevoie de robusteţe!

 

Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro