În acelaşi timp, producţia de petrol din SUA se află la nivelul cel mai înalt din ultimii zece ani. În acest context, de producţie în creştere şi cerere în scădere, elementele de bază ale cererii şi ofertei indică faptul că preţurile petrolului ar trebui să fie în scădere, iar americanii ar trebui sa plătească mai puţin la pompă.

În schimb, preţul mediu la pompa americană este de circa 3,8 dolari pe galon (3,785 litri), în creştere cu 9,3% într-o lună. Mai mult, analiştii se aşteaptă ca preţurile să-şi continue creşterea, până la circa 4,25 dolari pe galon.
O problemă, două cauze

Creşterea preţurilor la combustibili în Statele Unite este determinată de doi factori: preţul ridicat la petrol la nivel mondial şi starea infrastructurii petroliere din SUA.

Embargoul impus importurilor de petrol iranian şi ameninţările Iranului privind blocarea strâmtorii Ormuz (pasaj maritim vital, prin care circulă 20% din ţiţeiul exportat în lume), pun în pericol aprovizionarea cu petrol de la cel de-al patrulea mare producător.

Statele Unite sunt împărţite în cinci districte petroliere, care au fost iniţial proiectate să asigure securitatea energetică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Lucrurile au evoluat de atunci, dar regiunile sunt foarte puţin conectate, potrivit Forbes. Din cauza acestui sistem defect, rafinăriile din diferite regiuni sunt obligate să plătească orice preţ pentru ţiţeiul la care au acces, iar acestea diferă în mod semnificativ.

Rafinăriile de pe coasta americană de est s-au bazat pe importurile de petrol din Europa şi Africa de Vest, ceea ce înseamnă că plătesc preţul mediu pentru ţiţeiul Brent, care în urmă cu un an a depăşit 100 de dolari pe baril şi de atunci nu a mai scăzut sub acest nivel. Prin urmare, preţul tot mai mare a ţiţeiului Brent a însemnat o lovitură atât de mare pentru rafinăriile de pe Coasta de Est, încât o parte dintre ele au fost nevoite să se închidă. Nu mai puţin de patru rafinării care deservesc Coasta de Est nu mai funcţionează din 2010 sau urmează să se închidă, eliminând aproape jumătate din cantitatea de benzină furnizată anterior. În acest context, preţurile ridicate la benzină în nord-estul Statelor Unite încep să capete mai mult sens: cheltuielile rafinăriilor au crescut, iar închirea unora dintre acestea au eliminat o mare parte din aprovizionare.

În mod similar, rafinăriile de pe Coasta de Vest se aprovizionează din Alaska, dar depind de preţul ţiţeiul pe plan internaţional. Asta explică de ce preţurile la combustibil sunt printre cele mai mari în California, explică Forbes.

De celălaltă parte se află rafinăriile din vestul mijlociu al SUA, unde regiunile petroliere se extind rapid. Aici rafinăriile plătesc preţul petrolului american "light sweet crude" (WTI), care ajută la menţinerea preţurilor mai scăzute la benzină în această zonă.
Ceea ce lipseşte este o conductă care să conecteze oferta cu cererea. Deşi există petrol ieftin în SUA, el nu poate fi transportat în toate regiunile.

În ceea ce priveşte preţurile ridicate ale petrolului în general, cea mai mare problemă rămâne Iranul. Dacă ţara se hotărăşte să-şi pună în practică ameninţările şi să blocheze Strâmtoarea Ormuz, preţul petrolului va exploda. Dacă Israel sau Statele Unite lansează atacuri aeriene împotriva facilităţilor nucleare ale Iranului, vom suporta aceleaşi consecinţe.

Însă dacă toate acestea vor fi evitate, preţul petrolului ar trebui să înceapă să scadă, pe măsură ce temerile se vor reduce. Dacă sancţiunile împotriva Iranului rămân în vigoare. Arabia Saudită ar trebui să poată să-şi intensifice producţia suficient de mult pentru a înlocui acest volum pierdut. Sub acest scenariu, preţul unui baril de petrol Brent ar putea scădea sub 100 de dolari.