Vin americanii, ediţia 2015

Preşedintele BCE, Mario Draghi, a cerut Uniunii Europene să facă mai mult pentru a proteja regiunile cele mai sărace şi mai vulnerabile ale blocului comunitar, avertizând că există pericolul real al unui curent de opinie împotriva concurenţei şi a pieţelor deschise, transmit Bloomberg şi Financial Times.

Bunicii noştri au aşteptat în zadar americanii după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Au venit cu jumătate de veac mai târziu, oferindu-ne bilet de intrare în structurile NATO. Importante companii gigantice au început atunci să prospecteze potenţialul pieţei româneşti, dar dintre puţinii care au investit bani, şi mai puţini au rămas. Nu există, de exemplu, nicio instituţie financiară de tipul giganţilor Chase Bank sau Wells Fargo care să desfăşoare activităţi semnificative pe teritoriul ţării noastre. La fel de redusă este şi prezenţa Unchiului Sam în domeniul energetic, cu singura excepţie Chevron, care au încercat să facă afaceri cu gaze de şist, dar au fost primiţi cu prea puţin entuziasm.În contextul evenimentelor din Ucraina, însă, se pare că atenţia americanilor a început să includă din nou România, mai ales prin perspectiva ieşirii la Marea Neagră. Un nou Război Rece pare să fi început, iar susţinerea flancului din vecinătatea Rusiei devine din nou extrem de importantă pentru eminenţele cenuşii de la Pentagon. Ultimele analize ale lui George Friedman de la Stratfor, prilejuite de recenta vizită a lui Joe Biden la Bucureşti, indică faptul că România şi Polonia vor juca un rol extrem de important în viitorul apropiat pentru NATO.

Washingtonul pare să-şi reamintească faptul că ruşii sunt experţi în jocuri de manipulare şi dezinformare, aşa că este nevoie de o securizare a sentimentelor proamericane ale românilor şi polonezilor în noul context. Iar acestă „dragoste“ de la popor la popor este ceva ce se poate menţine doar cu bani. Uneori, chiar foarte mulţi bani. Este destul de clar că geopolitica post-accesare a Crimeei de către Rusia va produce efecte în termeni economici, nu doar militari. Pe de o parte, bugetul de apărare al ţării noastre va trebui să fie crescut. Asta înseamnă cheltuieli importante care, în loc să se ducă în construcţia de autostrăzi, vor fi direcţionate către cumpărarea de arme. De unde? Fireşte, de la americani în primul rând. Pe de altă parte, dependenţa energetică a Europei de Rusia nu mai poate fi neglijată în momentul de faţă. E drept că Germania are tot interesul să-şi păstreze relaţii bune cu Rusia şi viceversa. Dar Europa nu înseamnă numai Germania, şi a lăsa o chestiune atât de sensibilă la voia întâmplării şi a negocierilor nesfârşite între membrii UE nu poate fi o soluţie acceptabilă pentru SUA.

Am auzit, chiar prin mediul de afaceri, şoapte că anul viitor va putea însemna o relansare a relaţiilor economice româno-americane. Iar domeniul energiei constituie o prioritate. Gazul este important, pentru că azi nu există soluţii alternative viabile din punct de vedere economic la robinetul rusesc. Asta dacă nu luăm în calcul posibilitatea de a descărca gaz lichefiat la Constanţa, care să fie apoi băgat în conducte şi trimis către toată Europa. Iată că istoria ne-ar putea oferi din nou şansa unei perioade de prosperitate, dacă ne jucăm cărţile cu inteligenţă. Dar asta înseamnă că toată clasa politică românescă ar trebui să ia în serios avertismentele venite de peste Ocean – mai ales cele pe teme de justiţie şi corupţie – şi să nu se mai dea lovită în agenda personală precum Victor Ponta când a evitat-o grosolan pe Victoria Nuland, sosită la Bucureşti. Astea sunt gesturi care ne-ar putea costa scump în următoarele zeci de ani.

Claudiu Şerban,
director editorial, Capital