Vedeta Americii cu cele mai multe meserii și cea mai îndelungată carieră

Vedeta Americii cu cele mai multe meserii și cea mai îndelungată carieră
Publicat de Pena Cătălin la 13 august 2020, 16:30
Din cuprinsul articolului

Betty a fost, pe rând, cântăreaţă, profesoară, secretară, soţie sau baby-sitter.

După dispariţia din viaţa ei a căţeluşului Bimbo, au apărut alţi parteneri ca Grampy, un inventator excentric, şoricelul Little Jimmy sau căţeluşul Pudgy.

La 9 august 1930, personajul de desen animat Betty Boop şi-a făcut pentru prima oară apariţia în animaţia „Dizzy Dishes”.

Personajul Betty Boop s-a născut în studiourile Fleishcher Brothers din New York. Când a apărut în primul ei rol, Betty Boop avea fizionomia unui pudel.

Cântăreaţă într-un club de noapte, ea era îndrăgostită de chef Bimbo, un căţel. Betty s-a transformat, apoi, în fiinţă umană, deşi Bimbo a rămas, în continuare, căţel.

Dintr-un personaj secundar, s-a transformat în personaj principal în desenele animate semnate de Max Fleischer, popularitatea fiind câştigată aproape instantaneu.

Copia lui Mae West

Corpul lui Betty a fost inspirat de cel al actriţei Mae West, iar vocea a fost interpretată de mai multe actriţe sau cântăreţe cum ar fi Mae Questal, Margie Hines, Kate Wright, Bonnie Poe şi Annabel Little.

Primele desene o prezentau purtând o rochie scurtă, mulată, fără mânecă, asortată cu tocuri înalte, cercei mari şi o coafură inconfundabilă. Ulterior, rochia a căpătat diverse forme, fiind ori lungă până la pământ, ori mai scurtă şi cloş.

Alteori, rochia a dispărut în totalitate, lăsând locul costumelor de baie, pantalonilor scurţi, asortaţi cu bluze scurte etc.

În multe filme, fusta sa îi dădea mari bătăi de cap, personajele celelalte chiuind „boop-oop-a-doop”, de unde a venit şi a doua parte a numelui, Boop.

Filmele în care apărea Betty Boop aveau drept coloană sonoră melodii de jazz, interpretate de artişti celebri precum Cab Calloway, Louis Armstrong şi Don Redman.

Cenzurată

O schimbare incredibilă pentru admiratorii lui Betty Boop a avut loc în 1935, când în SUA a fost votată legea „Hays Code”, care viza interdicţia conţinutului nepotrivit. Erau cenzurate nu doar ziarele şi filmele, ci şi desenele animate.

Astfel, Betty Boop s-a transformat într-un personaj neinteresant, lipsit de esenţă şi culoare. Cu toate acestea, Max Fleischer a încercat diverse tertipuri pentru a face faţă cenzurii.

Astfel, în filmul „A Language All My Own”, Betty cânta o melodie în faţa unui public format din japonezi, în engleză şi japoneză. Partea englezească a cântecului era cât se poate de inocentă, dar cea japoneză, tradusă, avea câteva versuri însemnând „Haide cu mine şi ridică-mi fusta!”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric

Informații articol
Condiții de preluare

Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.