Aşa se explică de pildă un titlu din ediţia de luni a ziarului Die Welt, care se întreabă dacă, în loc de euro-bonduri, vom avea parte, pe viitor, de „bonduri de elită”.
E vorba, fireşte, după cum explică ziarul, de un plan nou de aplanare a crizei, care include lansarea de obligaţiuni comune ale statelor foarte bine cotate de către agenţiile de rating. Cu banii obţinuţi din vânzarea acestor bonduri ar urma să fie finanţate şi statele aflate în buza prăpastiei, precum Spania şi Italia.
Acelaşi ziar publică un editorial formulat în termeni şahişti. Sub titlul „Europa se germanizează”, cotidianul ne anunţă că „finalul de joc pe marginea monedei euro a debutat”, iar cei ce doresc s-o salveze ar face bine să ştie că „nu mai au în tolbă decât o singură săgeată, care trebuie să culce vânatul la pământ. Altminteri au pierdut partida”.
Dar de ce oare este nevoie ca Europa să se germanizeze? Pentru că, mai scrie ziarul, „moneda comună nu va putea rezista decât dacă se vor exercita mai mult control, mai multă disciplină şi pedepse net mai dure”. Prin intermediul lor, „cancelara va încerca să liniştească pieţele şi să edifice o Europă nouă, mai stabilă”.
Ziarul ne spune însă şi ce riscuri implică demersurile executivului german, dacă se vor introduce aşa-numitele bonduri de elită (eliberate de cele şase ţări ce se mai bucură de bonitatea maximă): s-ar fragmenta nu doar zona euro, ci întreaga Uniune Europeană. Pe din afară ar urmă să rămână chiar Belgia, ţară fondatoare a UE. Exclusă ar fi şi Polonia. În ciuda acestor riscuri, e posibil însă, potrivit editorialistului din Berlin, ca Merkel să nu mai aibă de ales, de vreme ce săptămâna trecută criza s-a adâncit perceptibil.
Mai multe, pe Deutsche Welle
