Un protocol pentru linistea pietei

Protocolul de colaborare precizeaza ca cele trei institutii schimba informatii, isi armonizeaza reglementarile si supravegherea. Concret, daca acest protocol ar fi existat anul trecut, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ar fi putut cere Bancii Nationale sa ii spuna ce s-a intamplat cu depozitele societatii Astra la Banca de Scont si ar fi trebuit sa primeasca un raspuns. Pe de alta parte, Banca Nationala poate cere informatii despre companiile de asigurari unde bancile sunt actionare. In con

Protocolul de colaborare precizeaza ca cele trei institutii schimba informatii, isi armonizeaza reglementarile si supravegherea. Concret, daca acest protocol ar fi existat anul trecut, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ar fi putut cere Bancii Nationale sa ii spuna ce s-a intamplat cu depozitele societatii Astra la Banca de Scont si ar fi trebuit sa primeasca un raspuns. Pe de alta parte, Banca Nationala poate cere informatii despre companiile de asigurari unde bancile sunt actionare. In concluzie, aceasta colaborare pe sectorul de supraveghere, cel de reglementare si cel al informatiilor ar trebui sa scuteasca sistemul financiar de surprize majore, de acum incolo. Implicit, investitorii si clientii fondurilor, ai bancilor si ai societatilor de asigurare ar putea avea mai mare incredere in institutiile respective, din moment ce fraudele sau greselile sunt mai usor de depistat si oprit.
Toate aceste consideratii sunt doar teoretice. Functionarea protocolului depinde numai de dorinta celor trei semnatari de a-si impartasi informatii strict confidentiale. Desi protocolul nu mentioneaza acest lucru, se anticipeaza formarea unei baze de date comuna, cel mai probabil la inceputul anului viitor. Oricum, respectivele date nu vor fi accesibile publicului larg, ci vor fi folosite doar in scopul supravegherii si controlului celor care lucreaza pe piata financiara.
Bazele acestei intelegeri au fost puse de Ordonanta de Urgenta nr. 136 din octombrie 2001, care specifica faptul ca BNR poate cere si trebuie sa primeasca de la institutiile si autoritatile publice informatiile necesare pentru o supraveghere eficienta.
Dincolo de legislatia care impunea semnarea acestui protocol, realitatea din Romania a obligat cele trei institutii sa colaboreze. Piata financiara a luat-o mult inaintea institutiilor de control, din momentul in care au inceput sa se formeze conglomerate financiare. Un model este grupul Gelsor care a inclus, in zilele sale de glorie, fonduri mutuale, o banca, societati de asigurare, societate de valori mobiliare. Practic, institutiile statului n-au reusit niciodata sa trateze Gelsor ca pe un grup, pentru ca de fiecare bucatica se ocupa altcineva si, astfel, fluxul banilor nu a putut fi niciodata supravegheat coerent. Protocolul actual ar trebui sa fereasca piata de evenimente neprevazute, precum evaporarea banilor dintr-o banca, societate de asigurari sau dintr-un fond.