Și deși a „plouat“, pare că a fost mai degrabă o ploaie ușoară, insuficientă pentru a da un semnal de revenire a cererii interne, ca un prevestitor al ieșirii din recesiune. Economic vorbind, 2010 a fost un fiasco total, și deși, alături de alți optimiști incurabili, prevesteam că vom ieși din criză în al doilea semestru al lui 2010, România s-a adâncit în recesiune, regăsindu-se printre puținele țări din Europa rămase în această situație, alături de Grecia și Letonia.
Pe lângă lipsa unei viziuni și strategii economice clare pe care o așteptăm ca pe o fată morgana de aproximativ 20 de ani, în 2010 am văzut o prestație haotică, plină de ezitări și decizii controversate din partea statului, care nu doar că nu a găsit soluții reale de resuscitare a economiei, ci dimpotrivă, prin măsurile de austeritate luate peste noapte, au contribuit direct la adâncirea efectelor negative și la prelungirea recesiunii. Și dacă nu am fi fost obligați de creditorii internaționali, cu siguranță nu am fi luat nici măcar aceste hotărâri, care, deși precare, ne-au salvat practic de la faliment. Cel puțin până acum… În 2011, deși în general perspectivele sunt ceva mai bune față de 2010, nu există o garanție că lucrurile vor cunoaște o turnură favorabilă. Și asta pentru că dacă nu vom adopta un nou model de creștere economică, bazat pe investiții în producție și dezvoltare infrastructură, susținerea exporturilor, pe atragerea de investiții strategice cu valoare adăugată mare, vom reveni exact acolo de unde am plecat. Einstein definea nebunia ca „făcând același lucru în mod repetat, și așteptând rezultate diferite“…
Fără o strategie clară, bine articulată, care să vină ca un tratament aplicat în punctele economice cheie ce pot angrena apoi economia în ansamblu, vom continua să plutim în derivă, la mâna sorții, și vom monitoriza „bolnavul“ încercând să îl menținem în parametrii de supraviețuire definiți de paramedicii actuali ai economiei, creditorii sai. România are nevoie de guvernare proprie, de o direcție clară, cu obiective concrete la care atât statul, cât și mediul privat să se angajeze, fiecare prin mi­jloacele specifice proprii, pentru a urni economia din recesiune și a o îndrepta către un traiect de creștere consistent. Dar cum la noi orice idee nouă este mult dezbătută și invariabil criticată, fiind scoase în evidență doar slăbiciunile ei, iar părțile pozitive ignorate aproape complet, nu știu care sunt șansele de a vedea o schimbare reală în 2011 și chiar în 2012.
Astfel, în acest an, cel mult vom ieși de la reanimare și vom rămâ­ne într-o lungă perioadă de conva­lescență, până când vom înțelege că to­tul depinde doar de noi și de puterea noastră de a face ca lucrurile să se întâmple, renunțând la autovictimizare și la a da mereu vina pe factorii externi.

Cristian Ionescu este country cluster manager al companiei Coface România