Razboiul branzei Feta a opus Grecia, cel mai mare producator al acestui sortiment, Danemarcei, cel de-al doilea mare producator european. Disputa comerciala are puncte comune cu razboiul declansat de Ungaria in privinta bauturilor alcoolice distilate din fructe, pentru care cere exclusivitate. Pana in prezent, feta era considerata o denumire generica – precum cheddar, un sortiment de branza, sau cascaval – pe care oricine putea sa o produca. De fapt, Danemarca era cel mai mare exportator de branza feta, cu 25.000 de tone vandute anual. In foarte multe supermarketuri europene se vindea exclusiv sortimentul fabricat in Danemarca.

Grecia a insistat multa vreme ca denumirea de feta sa fie protejata precum Champagne si sunca de Parma, care se produc doar in regiuni restranse din Franta si Italia. Feta este un sortiment clasic si renumit de branza greceasca, fabricata in mod traditional de mii de ani de catre ciobanii greci din lapte nepasteurizat. In Danemarca, dar in alte locuri, feta este produsa in general din lapte pasteurizat de vaca, nerespectandu-se nici calitatea materiei prime si nici tehnologia de fabricatie. Grecia este cel mai producator de feta din lume, cu 115.000 tone pe an, insa in cea mai mare parte este destinata consumului intern, doar mici cantitati fiind exportate.
Cand a inceput demersurile pentru obtinerea exclusivitatii asupra numelui de feta, ministrul grec al agriculturii si-a sustinut argumentatia cu o documentatie care cantarea 6,5 kilograme. Istoricii au gasit chitante pentru vanzari de branza feta datand din anul 1890. Decizia Comisiei Europene s-a bazat pe faptul ca feta este produsa doar intr-o anumita regiune greceasca, ceea ce ii confera dreptul la denumire de origine protejata.

Danezii in schimb sunt foarte suparati pentru aceasta decizie a Comisiei Europene. Pierderile industriei daneze sunt estimate la 55 milioane de euro, dupa ce nu vor mai putea sa produca sortimentul feta. Chiar si pentru vanzarile interne va trebui sa gaseasca o alta denumire care sa inlocuiasca un brand atat de cunoscut. Danemarca are la dispozitie cinci ani pentru a schimba denumirea comerciala a produsului sau sa inceteze productia. Culmea este ca aceasta hotarare a fost luata chiar in perioada cand Danemarca a detinut presedintia UE, perioada care este, de regula, folosita de guverne pentru a obtine voturi favorabile propriilor interese. Dintre tarile membre UE, doar Marea Britanie si Germania au votat pentru pastrarea denumirii de feta ca nume generic, in timp ce Franta, Austria si Irlanda s-au abtinut, iar ceilalti noua membri au votat in favoarea cererii inaintate de Grecia. Pentru ca nu s-a ajuns la o pozitie comuna a tuturor guvernelor in termenul de trei luni, Comisia a avut puterea de a decide singura asupra acestei probleme.

Acest conflict, comercial in primul rand, s-a transat in favoarea Greciei, prin acordarea dreptului de utiliza o denumire protejata pentru care a capatat exclusivitate de comercializare. Franta si-a protejat inca de acum 50 de ani denumirile de Cognac si Champagne. Aceste decizii sunt bazate in primul rand pe faptul ca respectivul produs se fabrica intr-o regiune restransa, ceea ce nu se potriveste in cazul palincii care se fabrica de secole in Transilvania.