Deşi suntem pe locul al şaptelea în ceea ce priveşte numărul de deputaţi, sunt mari şanse ca vocea României să se audă în surdină în Parlamentul European.

Cei 35 de euroobservatori din partea României, care s-au transformat, automat, de la 1 ianuarie în eurodeputaţi, au făcut ca a douăzecea parte din Parlamentul European (PE) să vorbească româneşte. Deşi la prima vedere s-ar părea că n-ar trebui să ne facem griji privind modul în care vom fi reprezentaţi la Strasbourg, realitatea e ceva mai crudă. „Trimişii noştri acolo nu au nici o strategie, nici la nivel naţional şi nici măcar la nivel de partide. Vor avea nevoie de vreo doi ani să înveţe cum merg lucrurile şi, inevitabil, vor intra în jocurile europene“, crede analistul politic Stelian Tănase.
Şi directorul executiv al Societăţii Academice din România, Sorin Ioniţă, consideră că, cel puţin la început, reprezentanţii României vor urma orbeşte indicaţiile grupurilor politice la care vor fi afiliaţi (PSD, pe ale socialiştilor, PD şi UDMR, pe ale popularilor, iar PNL, pe ale liberal-democraţilor). „Nici nu e tocmai anormal. Strategiile se fac acolo mai mult politic, nu pe bază naţională“, explică el.

1 ianuarie ne-a prins, mai degrabă, nepregătiţi

Cu toate acestea, eurodeputatul Mircea Coşea (PNL) spune că la Strasbourg „nu se reproduc disputele şi neînţelegerile din ţară“. El admite, totuşi, că activitatea lor nici nu a trezit cine ştie ce interes la nivelul partidului. „Nu s-a discutat niciodată nimic cu euroobservatorii, n-am fost niciodată întrebaţi nimic. Eu de fiecare dată am scris rapoarte privind activitatea din Parlamentul European, dar, cu excepţia unei colaborări foarte bune pe care am avut-o cu Ministerul Agriculturii, nu s-a întâmplat nimic“, afirmă Coşea. Însă, cum de la 1 ianuarie vor avea şi dreptul să voteze şi să ţină discursuri, europarlamentarii cu paşaport românesc ar putea deveni, dintr-o dată, mult mai interesanţi.

Social-democraţii se pretind mai bine pregătiţi. „PSD are o strategie post-aderare pe care o vom da publicităţii în ianuarie. Este clar că, dacă până acum am colaborat cu celelalte partide româneşti în interesul aderării, de aici înainte vom acţiona mai aproape de grupul socialist“, spune eurodeputatul Vasile Dâncu. El afirmă că, totuşi, în ciuda viziunilor diferite existente asupra viitorului UE, ar trebui creată o metodologie prin care strategia României să fie articulată cu cea a curentelor politice din PE.

De exemplu, este foarte posibil ca marile grupuri politice să nu fie tocmai entuziasmate de ideea unei colaborări strânse cu Republica Moldova şi să fie reticente la alocarea de fonduri către acest stat. Asta, în timp ce România este direct şi profund interesată în democratizarea şi dezvoltarea teritoriului de peste Prut. Şi poziţia UE faţă de Rusia şi Ucraina ar putea să nu ne convină în anumite situaţii, iar extinderea în continuare a Uniunii riscă şi ea să-i prindă pe eurodeputaţii autohtoni între interesul naţional (ne dorim vecini stabili politic şi economic) şi sensibilităţile financiare, istorice sau religioase ale vesticilor.

Avem un drept – ce facem cu el?

Un alt drept căpătat odată cu aderarea, cel de veto, aflat de această dată în curtea Guvernului, pare a avea, de asemenea, mici şanse să fie utilizat de către România în viitorul apropiat. Şi asta nu din cauza procedurii, care este relativ simplă, ci pentru că nu există, deocamdată, nici o divergenţă majoră între politica Uniunii şi interesele declarate ale României.

Asta nu înseamnă, însă, că toate noile membre ale UE au fost la fel de „cuminţi“. În ultima perioadă, dreptul de veto a fost utilizat de două ori de Polonia. Mai întâi, în noiembrie 2006, pentru a bloca discuţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia, drept răspuns la faptul că Rusia a interzis importurile de carne din Polonia. În cele din urmă, autorităţile de la Varşovia au permis începerea discuţiilor, însă au ameninţat că îşi vor reactiva imediat vetoul dacă vor simţi că nu le sunt respectate drepturile. Al doilea veto polonez a avut loc la începutul lui decembrie – Varşovia nu a fost atunci de acord cu o decizie privind transferarea automată într-un penitenciar din ţara lor de origine a cetăţenilor UE condamnaţi la închisoare într-un alt stat membru. Dintre noii membri ai UE, Cipru a ameninţat că s-ar putea opune cu veto desfăşurării negocierilor de aderare cu Turcia în condiţiile în care situaţia Ciprului de Nord nu este încă rezolvată, şi chiar a blocat, prin veto, la câteva zile după aderarea sa la 1 mai 2004, o decizie UE privind ridicarea embargoului impus nordului insulei. 

Naţional vs. politic

«Cel puţin la început, reprezentanţii României vor urma orbeşte indicaţiile grupurilor politice la care vor fi afiliaţi, căci strategiile se fac acolo mai mult politic, nu pe bază naţională.»

Sorin Ioniţă, directorul executiv SAR

Dezinteres total

«La nivelul Partidului Naţional Liberal nu s-a discutat niciodată nimic cu euro-observatorii, n-am fost niciodată întrebaţi nimic despre activitatea noastră.»

Mircea Coşea, eurodeputat PNL