Obligatiile impuse de Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind Registrul Comertului sunt clare. inainte de iceperea activitatii, comerciantii sunt obligati sa solicite imatricularea, iar i cursul exercitarii si la icetarea comertului, sunt obligati sa ceara iscrierea mentiunilor privind actele si faptele a caror iregistrare este prevazuta de lege.
Activitatea Oficiului Registrului Comertului (ORC) din Bucuresti s-a imbunatatit icontinuu. La aceasta au contribuit nu numai taxele percepute comerciantilor, ci si clarificarile aduse de Normele metodologice nr. P/608-773 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a iregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie a Rominiei si de Ministerul Justitiei si publicate i Monitorul Oficial din 11 mai 1998.
Acest act normativ stabileste cu exactitate documentele pe care este obligat sa le prezinte cel care solicita autorizarea constituirii unei societati sau efectuarea unei mentiuni. De exemplu, pentru fondatori, ca si pentru administratorii si cenzorii numiti prin actul constitutiv, este necesar sa se depuna declaratia pe propria raspundere, din care sa rezulte ca ideplinesc conditiile legale pentru detinerea acestor calitati, iar pentru sediul social, normele stabilesc ca este necesar sa se faca dovada detinerii cu titlu legal a spatiului aferent, printr-un contract de vinzare-cumparare, certificat de mostenitor, contract de ichiriere, contract de subichiriere, contract de leasing imobiliar, comodat, uz, uzufruct, extras din Cartea funciara etc.
Documentele necesare trebuie sa fie cunoscute atit de catre solicitanti, cit si de catre angajatii Oficiului, deoarece, potrivit acelorasi norme, la depunerea cererii de imatriculare la Oficiul Registrului Comertului, referentii sunt obligati sa verifice datele iscrise i actul constitutiv, semnat i fata notarului public, precum si dovezile corespunzatoare.
Procedurile ar trebui sa se desfasoare aproape matematic. insa, confruntate cu o avalansa de fapte penale savirsite de firme fantoma, ai caror asociati si sedii sunt, de foarte multe ori, de negasit, organele de urmarire penala si cele fiscale au solicitat ORC o atentie sporita, i icercarea de a impiedica chiar constituirea unor astfel de firme.
Potrivit articolului nr. 36 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, controlul legalitatii actelor sau faptelor care, conform legii, se iregistreaza i Registrul Comertului, se exercita de catre justitie, printr-un judecator delegat, care, potrivit alineatului 3, poate sa dispuna si administrarea altor dovezi.
Dorind sa dea curs solicitarilor primite, judecatorii delegati au adaugat noi cerinte celor stabilite de normele i vigoare, punind astfel solicitantii si referentii Oficiului Registrului Comertului itr-o situatie deloc placuta.
Titlul de proprietate trebuie intabulat
in prezent, referentii Oficiului refuza sa primeasca dosare care, desi contin toate documentele prevazute de normele i vigoare, nu ideplinesc diferite alte cerinte “nescrise”. De exemplu, nu sunt acceptate dosarele care nu sunt isotite si de xerocopiile actelor de identitate ale asociatilor; de asemenea, sunt respinse dosarele atunci cind titlul de proprietate ce face dovada sediului social nu este transcris sau intabulat. Celui care a ichiriat un spatiu pentru a-l utiliza ca sediu social i se cere sa faca dovada ca persoana fizica sau juridica de la care a ichiriat este proprietarul spatiului. Apar, astfel, situatii i care societatea comerciala ce a ichiriat un spatiu cu destinatia de sediu social nu se poate constitui, deoarece proprietarul locator nu efectuase transcrierea sau intabularea titlului sau de proprietate asupra spatiului ichiriat.
Astfel, dupa mai bine de o ora de asteptare, solicitantului nu i se primeste dosarul, ci este trimis din nou la notar sau este invitat sa prezinte noi documente. El nu poate itelege unde a gresit, caci nici normele publicate i Monitorul Oficial, nici formularele de informare furnizate gratuit de Oficiul Registrului Comertului nu il “istiintasera” ca va trebui sa prezinte si noile documentele solicitate.
Nici situatia referentilor nu este tocmai placuta. Normele care le guverneaza activitatea stabilesc ca referentul identifica deponentul actelor si, i prezenta acestuia, verifica daca cererea si actele ce o isotesc sunt complete. in cazul i care, la verificare, se constata lipsa unor cerinte legale (stipulate de normele i vigoare), va putea solicita date sau acte i completare, dar, daca deponentul insista ca cererea sa fie iregistrata i forma prezentata, referentul ORC este obligat sa o iregistreze, sa itocmeasca un referat cu obiectiunile sale si sa prezinte dosarul judecatorului delegat (si/sau directorului Oficiului Registrului Comertului).
Refuzul referentilor de a primi cererile se situeaza la limita dreptului penal (infractiunea de abuz i serviciu este definita ca fapta functionarului care nu ideplineste un act pe care este obligat sa il ideplineasca si, prin aceasta, cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane). Desigur, fapta lor este savirsita la solicitarea judecatorilor delegati, care si ei, la rindul lor, dau curs solicitarilor Politiei.
Poate ca, daca tot sunt respinse zilnic numeroase dosare, pentru simplul motiv ca lipsesc documente despre care nici normele publicate i Monitorul Oficial, nici formularele de informare furnizate de Oficiu nu amintesc, ar trebui sa existe o evaluare diferentiata a fiecarui caz. Caci a-i privi pe toti cei care doresc sa ifiinteze o societate comerciala ca pe niste potentiali infractori, asociati i firme fantoma, care prezinta contracte pentru sediu fictive, cu scopuri mai mult sau mai putin oculte, este o vadita exagerare. Piedicile puse comerciantilor seriosi ii pot determina tocmai pe acestia sa renunte, itrucit, se stie, cei care se ocupa cu ifiintarea de firme fantoma nu renunta, dind itotdeauna dovada de perseverenta i atingerea scopurilor lor.
Necesitatea unor verificari suplimentare poate fi iteleasa. Pe de o parte, cei implicati i razboiul impotriva evaziunii fiscale, a firmelor fantoma si a exportului de capital nu se pot lauda deloc cu rezultate spectaculoase. Pe de alta parte, un mediu de afaceri sanatos presupune ca numarul firmelor fantoma care isi desfasoara activitatea nestingherite sa fie cit mai redus.
Toti cei implicati cunosc faptul ca normele publicate i 1998 trebuie sa fie completate. Se pare ca, pina atunci, aceste verificari se vor realiza prin acelasi refuz al referentilor, mai mult sau mai putin abuziv, de a primi dosarele. in aceste conditii, tinind cont de numarul mare de persoane care se adreseaza Oficiului fara sa apeleze la servicii specializate, se impune ca macar formularele de informare puse la dispozitie de Oficiul Registrului Comertului la ghiseele de informare sa contina mentiunea: “Atentie! Judecatorul delegat va poate solicita si alte documente, i afara celor mentionate expres mai sus”.    
Obligatiile impuse de Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind Registrul Comertului sunt clare. inainte de iceperea activitatii, comerciantii sunt obligati sa solicite imatricularea, iar i cursul exercitarii si la icetarea comertului, sunt obligati sa ceara iscrierea mentiunilor privind actele si faptele a caror iregistrare este prevazuta de lege.
Activitatea Oficiului Registrului Comertului (ORC) din Bucuresti s-a imbunatatit icontinuu. La aceasta au contribuit nu numai taxele percepute comerciantilor, ci si clarificarile aduse de Normele metodologice nr. P/608-773 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a iregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie a Rominiei si de Ministerul Justitiei si publicate i Monitorul Oficial din 11 mai 1998.
Acest act normativ stabileste cu exactitate documentele pe care este obligat sa le prezinte cel care solicita autorizarea constituirii unei societati sau efectuarea unei mentiuni. De exemplu, pentru fondatori, ca si pentru administratorii si cenzorii numiti prin actul constitutiv, este necesar sa se depuna declaratia pe propria raspundere, din care sa rezulte ca ideplinesc conditiile legale pentru detinerea acestor calitati, iar pentru sediul social, normele stabilesc ca este necesar sa se faca dovada detinerii cu titlu legal a spatiului aferent, printr-un contract de vinzare-cumparare, certificat de mostenitor, contract de ichiriere, contract de subichiriere, contract de leasing imobiliar, comodat, uz, uzufruct, extras din Cartea funciara etc.rn
Documentele necesare trebuie sa fie cunoscute atit de catre solicitanti, cit si de catre angajatii Oficiului, deoarece, potrivit acelorasi norme, la depunerea cererii de imatriculare la Oficiul Registrului Comertului, referentii sunt obligati sa verifice datele iscrise i actul constitutiv, semnat i fata notarului public, precum si dovezile corespunzatoare.rn
Procedurile ar trebui sa se desfasoare aproape matematic. insa, confruntate cu o avalansa de fapte penale savirsite de firme fantoma, ai caror asociati si sedii sunt, de foarte multe ori, de negasit, organele de urmarire penala si cele fiscale au solicitat ORC o atentie sporita, i icercarea de a impiedica chiar constituirea unor astfel de firme. rn
Potrivit articolului nr. 36 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, controlul legalitatii actelor sau faptelor care, conform legii, se iregistreaza i Registrul Comertului, se exercita de catre justitie, printr-un judecator delegat, care, potrivit alineatului 3, poate sa dispuna si administrarea altor dovezi. rn
Dorind sa dea curs solicitarilor primite, judecatorii delegati au adaugat noi cerinte celor stabilite de normele i vigoare, punind astfel solicitantii si referentii Oficiului Registrului Comertului itr-o situatie deloc placuta.rn
Titlul de proprietate trebuie intabulatrn
in prezent, referentii Oficiului refuza sa primeasca dosare care, desi contin toate documentele prevazute de normele i vigoare, nu ideplinesc diferite alte cerinte “nescrise”. De exemplu, nu sunt acceptate dosarele care nu sunt isotite si de xerocopiile actelor de identitate ale asociatilor; de asemenea, sunt respinse dosarele atunci cind titlul de proprietate ce face dovada sediului social nu este transcris sau intabulat. Celui care a ichiriat un spatiu pentru a-l utiliza ca sediu social i se cere sa faca dovada ca persoana fizica sau juridica de la care a ichiriat este proprietarul spatiului. Apar, astfel, situatii i care societatea comerciala ce a ichiriat un spatiu cu destinatia de sediu social nu se poate constitui, deoarece proprietarul locator nu efectuase transcrierea sau intabularea titlului sau de proprietate asupra spatiului ichiriat.rn
Astfel, dupa mai bine de o ora de asteptare, solicitantului nu i se primeste dosarul, ci este trimis din nou la notar sau este invitat sa prezinte noi documente. El nu poate itelege unde a gresit, caci nici normele publicate i Monitorul Oficial, nici formularele de informare furnizate gratuit de Oficiul Registrului Comertului nu il “istiintasera” ca va trebui sa prezinte si noile documentele solicitate.rn
Nici situatia referentilor nu este tocmai placuta. Normele care le guverneaza activitatea stabilesc ca referentul identifica deponentul actelor si, i prezenta acestuia, verifica daca cererea si actele ce o isotesc sunt complete. in cazul i care, la verificare, se constata lipsa unor cerinte legale (stipulate de normele i vigoare), va putea solicita date sau acte i completare, dar, daca deponentul insista ca cererea sa fie iregistrata i forma prezentata, referentul ORC este obligat sa o iregistreze, sa itocmeasca un referat cu obiectiunile sale si sa prezinte dosarul judecatorului delegat (si/sau directorului Oficiului Registrului Comertului). rn
Refuzul referentilor de a primi cererile se situeaza la limita dreptului penal (infractiunea de abuz i serviciu este definita ca fapta functionarului care nu ideplineste un act pe care este obligat sa il ideplineasca si, prin aceasta, cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane). Desigur, fapta lor este savirsita la solicitarea judecatorilor delegati, care si ei, la rindul lor, dau curs solicitarilor Politiei. rn
Poate ca, daca tot sunt respinse zilnic numeroase dosare, pentru simplul motiv ca lipsesc documente despre care nici normele publicate i Monitorul Oficial, nici formularele de informare furnizate de Oficiu nu amintesc, ar trebui sa existe o evaluare diferentiata a fiecarui caz. Caci a-i privi pe toti cei care doresc sa ifiinteze o societate comerciala ca pe niste potentiali infractori, asociati i firme fantoma, care prezinta contracte pentru sediu fictive, cu scopuri mai mult sau mai putin oculte, este o vadita exagerare. Piedicile puse comerciantilor seriosi ii pot determina tocmai pe acestia sa renunte, itrucit, se stie, cei care se ocupa cu ifiintarea de firme fantoma nu renunta, dind itotdeauna dovada de perseverenta i atingerea scopurilor lor.rn
Necesitatea unor verificari suplimentare poate fi iteleasa. Pe de o parte, cei implicati i razboiul impotriva evaziunii fiscale, a firmelor fantoma si a exportului de capital nu se pot lauda deloc cu rezultate spectaculoase. Pe de alta parte, un mediu de afaceri sanatos presupune ca numarul firmelor fantoma care isi desfasoara activitatea nestingherite sa fie cit mai redus. rn
Toti cei implicati cunosc faptul ca normele publicate i 1998 trebuie sa fie completate. Se pare ca, pina atunci, aceste verificari se vor realiza prin acelasi refuz al referentilor, mai mult sau mai putin abuziv, de a primi dosarele. in aceste conditii, tinind cont de numarul mare de persoane care se adreseaza Oficiului fara sa apeleze la servicii specializate, se impune ca macar formularele de informare puse la dispozitie de Oficiul Registrului Comertului la ghiseele de informare sa contina mentiunea: “Atentie! Judecatorul delegat va poate solicita si alte documente, i afara celor mentionate expres mai sus”.trn