«Incredibile raportările privind piața muncii», scria Jack Welch (unul dintre cei mai faimoși executivi din istoria SUA, fost director al General Electric – n.t.) în 4 octombrie pe Tweeter, după ce biroul american de statistică anunța că șomajul a scăzut, surprinzător, sub pragul de 8%. „Oamenii ăștia nu au nicio limită. Nu sunt în stare să poarte o dezbatere, așa că măsluiesc cifrele“, continua el. Nimic deosebit până aici: marii oameni de afaceri i-au acuzat dintotdeauna pe democrați că distorsionează realitatea, iar asemenea ieșiri erau absolut previzibile în timpul campaniei electorale. Și atunci, care este mirarea? Ei bine, anul acesta atacurile sunt mai rare ca niciodată.   Welch nu mai este la cârma vreunei multinaționale, după ce, în 2001, s-a retras de la GE. Iar succesorul său, Jeffrey Immelt, este cunoscut pentru refuzul de a lua partea vreunui om politic. Ca și el, mai toți șefii marilor companii au tăcut în timpul ultimelor săptămâni. Într-adevăr, câțiva moguli din IT sau de la Hollywood (Serghei Brin, fondatorul Google, sau David Geffen, proprietarul DreamWorks) îl sprijină public pe Barack Obama, iar alți câțiva magnați i-au luat partea lui Mitt Romney.
Obama, omul amăgirilor
Este destul de dificil să găsești chiar și un singur „guler alb“ care să se declare încântat de măsurile luate de actualul președinte pentru sprijinirea mediului de business. Mulți dintre cei care îl ridicau în slăvi acum patru ani sunt azi furioși și dezamăgiți. „Culmea e că am crezut în chestia cu speranța și cu schimbarea. Sincer, mă simt ca și cum aș fi fost trădat de o iubită“, mărturisește un șef din industria cinematografică, adăugând că se teme sincer că Obama „și-a mințit poporul“ în privința dimensiunilor problemelor fiscale ale țării. Fost donator în campania democraților din 2008, acum a trecut de partea lui Mitt Romney. Cazul său nu este singular. Bancherii de la Goldman Sachs îl acoperiseră cu aur pe Obama în urmă cu patru ani; acum, obiectul adorației este candidatul republican. Un sondaj realizat de compania de avocatură DLA Piper în rândul managerilor din IT arată că 64% din ei sunt de părere că afacerile lor ar avea de câștigat de pe urma unei victorii a lui Romney; doar 41% au putut spune același lucru despre Barack Obama. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu vrea să îl critice prea vocal, pentru că, în realitate, mulți sunt convinși că va ocupa în continuare cea mai înaltă funcție în stat (cam 62%, potrivit unui sondaj recent). Când democratul candida prima oară la președinția țării, mulți din acești executivi erau convinși că vocea le este ascultată. Acum, unul dintre acești autodeclarați „naivi“ spune încruntat că „Obama este mai interesat să apară în poză cu șefii mediului de afaceri decât să audă ce au aceștia de spus. Cu alte cuvinte, este un bun om de vânzări, însă punctează lamentabil la relațiile cu publicul“. În noua sa carte, celebrul Bob Woodward povestește cum fostul CEO al gigantului telecom Verizon (cu 188.000 de angajați), Ivan Seidenfeld, a fost invitat la Casa Albă cu ocazia Super Bowl-ului, însă i s-au alocat doar 15 secunde pentru a discuta cu președintele.
Două mari nemulțumiri au șefii companiilor. În primul rând, că preşedintele Obama nu ar fi făcut mai nimic pentru diminuarea problemelor fiscale pe termen lung ale Americii. Și amintesc în acest sens de perioada în care a cerut unei comisii bipartite să realizeze un plan coerent de reducere a deficitului, pentru ca ulterior să ignore rezultatele raportului. Apoi, că ar fi făcut o veritabilă pasiune pentru reguli și reglementări. Chiar și directorii care sunt de acord că finanțele SUA trebuiau reechilibrate după crahul din 2008 se plâng că noile măsuri pun o prea mare presiune pe mediul de afaceri. Costurile acestei birocrații inutile sunt imense, iar controalele tot mai dese le dau fiori executivilor: aceștia se tem că, prin vânătoarea de vrăjitoare căreia sunt supuși, conducerea țării vrea de fapt să prindă câțiva „cotoi“ pe care să-i expună apoi în piața publică, la linșaj.
 
Multe dintre aceste reproșuri sunt nefondate. Dacă actualul președinte era chitit să întemnițeze căpeteniile corporațiilor, cum de până și cei responsabili de generarea crizei financiare sunt încă liberi? Să nu uităm, apoi, că domnul Obama are marele merit de a fi stabilizat economia, ceea ce le-a permis marilor companii să se bucure din nou profituri-record.
Mitt, greu de iubit
Și acum, câteva vorbe despre Mitt Romney. Directorii gândesc că un fost director al două corporații are businessul în sânge. Nu și-l imaginează întorcând spatele antreprenorilor, la fel cum ar fi șocați dacă, odată ales, s-ar înconjura de sindicaliști și avocați. Problema, în cazul său, este că nu a reușit să-i farmece. Cei mai mulți detestă retorica sa simplistă anti-China, pentru că se opun cu toate forțele unui război comercial cu Beijingul. Apoi, nu pot adera la politicile sociale meschine ale republicanilor. Au, cu toții, clienți și angajați homosexuali, pe care nu vor să-i îndepărteze din cauza unor conducători cu ochelari de cal.
Trăgând linie, ne întrebăm dacă tăcerea gulerelor albe va influența în vreun fel rezultatul alegerilor. Ați crede că, înconjurat de o armată de manageri generali, Mitt Romney va convinge mai repede alegătorii că știe cum să repornească motoarele economiei. Ei bine, Schmpeter crede că vă înșelați. În actualul climat financiar, sprijinul vădit al „cotoilor“ umflați din corporații poate avea exact efectul opus. Electoratul ar putea considera că, așa cum amenință democrații, administrația Romney ar merge după principiul „guvernați de 1%, pentru 1%“.
Schumpeter este comentariul pe teme de business al revistei britanice The Economist