Pelicula ironiza astfel structura de clasă existentă în Marea Britanie în timpul cabinetului Harold Macmillan. Dacă o vezi astăzi, e greu să nu faci legătura cu o altă relație tensionată, cea dintre oamenii de afaceri și telefoanele lor.
Gadgeturile de ultimă generație le dau proprietarilor lor impresia de putere, sub diverse forme: le oferă oricând accesul la o paletă imensă de informații, le permit să lucreze de acasă, în loc să se îngrămădească în trenuri aglomerate până la vreo întâlnire, ceea ce reprezintă un pas uriaș pentru carierele celor cu copii acasă. De asemenea, reușesc să exploateze timpii morți de zi cu zi, permițându-le oamenilor să lucreze în timp ce stau la coadă la cafea, de exemplu. Ba vin chiar și în ajutorul leneșilor. Acum, cu noile dispozitive care-ți permit să programezi e-mailurile să se trimită la unu noaptea, și ei se pot preface că se dau peste cap muncind.
Totuși, în cazul multora dintre noi, servitorul s-a transformat în stăpân. Până de curând, doar doctorii trebuia să fie disponibili la orice oră. Acum, toată lumea este. Șefii nu mai au remușcări că le-ar invada timpul liber angajaților, iar munca a ajuns să interfereze cu viața personală mult mai aprig decât reciproca. Oameni altfel normali ajung să-și verifice obsesiv telefoanele, chiar și în timpul unei ieșiri relaxante în oraș, și să trimită e-mailuri la prima oră a dimineții sau după miezul nopții.
Toate astea pentru că smartphone-urile creează dependență: încercând să identifice zgomotele care au cel mai mare impact asupra consumatorilor, Martin Lindstrom, un guru al brandingului, a descoperit că pe locul trei în top se află vibrațiile telefoanelor, depășite doar de minicoloana sonoră de la Intel și de gânguritul unui copil. BlackBerry-urile și iPhone-urile reușesc să trimită neîncetat atât stimuli, cât și răspunsurile la aceștia. De fiecare dată când verifici dreptunghiul luminat, sunt mari șanse să fi primit un mesaj de la vreun client, o herogramă (mesaje de mulțumire – n.r.) de la șef sau măcar un e-mail de la vreun domn din Nigeria, care îți oferă un milion de dolari dacă îi împărtășești datele tale bancare. Să recunoaștem, smartphone-urile sunt cea mai bună metodă de amânare inventată vreodată. Câți dintre noi pot spune cu mâna pe inimă că nu aleg, din când în când, să răspundă la e-mailuri neimportante, tărăgănând astfel sarcini mult mai presante?
Avantajul smartphone-urilor
Hiperconectivitatea exacerbează unele dintre cele mai nocive tendințe ale mediului de lucru actual: declinul siguranței, evident pe măsură ce organizațiile renunță la birocrație în favoarea adocrației (cultură bazată pe inovație și nonformal – n.r.), apariția lanțurilor de aprovizionare globale sau cultul flexibilității.
Cu ajutorul smartphone-urilor, managerii au posibilitatea de a se răzgândi asupra oricărei chestiuni în ultimul moment: să-l înștiințeze pe vreun subordonat la 11 noaptea, via e-mail, că în dimineața următoare trebuie să se deplaseze până în Pitts­burgh. Sau să-i deranjeze în toiul nopții pe alți manageri aflați pe un fus orar diferit. Angajații, la rândul lor, nu prea mai reușesc să facă distincția dintre timpul de lucru și viața personală. Iar executivii sunt sufocați de o dublă zi lucrătoare: una formală, plină de întâlniri și ședințe, și una informală, dedicată gestionării torentului de e-mailuri și mesaje. Acest tip de comportament nu e benefic nici sănătății, nici vieții de familie a acestor oameni. Când stai permanent cu teama că șeful s-ar putea răzgândi din nou, e greu să mai ai timp să te gândești la viitor. Să nu uităm că o mulțime de studii au ajuns la concluzia normală că oamenii gândesc mult mai corect și mai profund atunci când nu sunt permanent supuși stresului.
Ce mai poate fi făcut pentru ca smartphone-ul să revină în banca lui? Cum putem profita de beneficiile conectivității fără a deveni sclavii săi? O soluție ar fi să ținem o dietă digitală. Așa cum mâncatul excesiv e un semn că a venit timpul să ne disciplinăm obiceiurile alimentare, la fel și abuzul de informații înseamnă că trebuie să ne ordonăm obiceiurile de navigare pe internet. Deci, dacă vrei să-i arăți iPhone-ului tău cine e șeful, n-ar fi o idee rea să impui câteva reguli: de pildă, să nu intri pe internet înainte de micul dejun sau să nu scrii e-mailuri în weekend (sau în zilele de joi, asta contează mai puțin).
Doar împreună putem reuși
Problema acestei abordări e că nu poate fi pusă în practică decât dacă trăiești pe o insulă izolată sau pe fundul unui lac. În cartea „Sleeping with Your Smartphone“, Leslie Perlow, de la Harvard Business School, arată că singura soluție pentru adicția de aceste dispozitive este principiul „unde-s mulți puterea crește.“ În acest sens, dă ca exemplu felul în care una dintre cele mai eficiente și productive organizații din lume, Boston Consulting Group, a reușit să-și gestioneze hiperconectivitatea din cadrul echipei.
Astfel, firma a impus un set de reguli privind intervalele orare în care angajații nu au voie să fie online și i-a încurajat pe aceștia să lucreze cât mai mult cot la cot. Evident, angajații mai șmecheri au primit vestea cu reticență și ironie – doar fraierii ar putea renunța la telefon doar pentru că le cer șefii. Și totuși, efectele acestei decizii s-au văzut în scurt timp: oamenii au devenit mai productivi, iar riscul de burnout s-a redus simțitor.
Sfatul doamnei Perlow ar trebui tratat cu seriozitate. Problema hiperconectivității nu va face decât să se adâncească, pe măsură ce telefoanele deștepte devin și mai deștepte, iar noua generație de puști digitalizați va cuceri piața muncii. Oamenii cedează telefoanelor tot mai mult din spațiul personal, la fel cum James Fox își lăsa tot mai mult viața pe mâinile lui Dirk Bogarde. În momentul de față, putem deja descărca de pe net secretare personale (cum e cazul Siri, de la Apple), care îți spun ce program ai, sau antrenori care să te bată la cap să faci mai mult sport. Un studiu realizat de Ofcom, arbitrul telecom din Marea Britanie, arată că 60% dintre tinerii care dețin un smartphone și 37% dintre adulți afirmă că sunt dependenți de acesta.  
Or, pe măsură ce aceste dispozitive devin mai inteligente, iar aplicațiile concepute pentru ele mai atrăgătoare, e clar că adicția consumatorilor nu poate decât să se adâncească. Da, până la urmă, soluția poate veni de la partenerii de viață care, exasperați, vor scăpa într-o zi de aceste obiecte blestemate aruncându-le pe geam sau într-o găleată cu apă. În ultimă instanță, însă, cel mai mare ajutor ar trebui să vină de la companii, care, din când în când, ar putea ordona o deconectare generală.

Schumpeter este comentariul pe teme de business al revistei britanice The Economist