Acum patru ani, în Denver, un candidat charismatic și inspirațional anunța că America urma să se schimbe. Barack Obama promitea să lase deoparte partizanatele politice, să le dea din nou speranță oamenilor rămași pe drumuri, să înceapă amplul proces de salvare a planetei în fața încălzirii globale, pe scurt, să redea Americii încrederea de a ține capul sus.

Săptămâna aceasta, domnul Obama se va adresa unei convenții democrate din Charlotte, Carolina de Nord, fără să fi reușit să îndeplinească majoritatea obiectivelor de pe această agendă îndrăzneață. Față de acum patru ani, numărul șomerilor a crescut cu încă trei milioane de oameni, iar datoria națională, cu cinci trilioane de dolari. Blocajul politic este mai evident ca niciodată, iar reforma sistemului sanitar (o realizare, de altfel, impresionantă) a reprezentat principalul măr al discordiei. Mediul de business se întreabă dacă președintele detestă capitalismul sau îl lasă, pur și simplu, rece. De eforturile privind reducerea încălzirii globale nu s-a mai auzit. Poziția Americii în lumea musulmană nu este nicidecum mai bună decât pe vremea lui George W. Bush. Iranul stă în continuare pe un butoi de pulbere, Rusia și China sunt la fel de neprietenoase, în ciuda promisiunilor oficiale, iar închisoarea de la Guantánamo este și acum funcțională.

Până acum, nu ne-ați impresionat

În apărarea domnului Obama stă un singur argument: lucrurile puteau sta mult mai rău. Când a fost înscăunat, economia era deja în cădere liberă din cauza crahului bancar și a dezmățului fiscal instaurat de predecesorul său. Măsurile sale de stimulare a economiei și de salvare a industriei auto din Detroit au prevenit căderea într-o nouă Mare Depresiune. Trăgând linie, în privința economiei, chiar dacă nu a dat dovadă de constanță, ar trebui să primească note decente. Mai mult, este de lăudat că a reușit, cu mari chinuri, să convingă o opoziție republicană extrem de încăpățânată să-l sprijine în luarea câtorva decizii esențiale. În relațiile cu restul lumii, a adus ajustări serioase și benefice politicii externe americane. Și a înregistrat și câteva triumfuri individuale, cum ar fi uciderea lui Osama bin Laden.

Totuși, realizările de mai sus nu sunt suficiente pentru a convinge populația (sau măcar pe editorii acestei reviste) că merită să parieze din nou pe el. Peste 60% din electori sunt de părere că țara se află pe un drum greșit, iar două treimi se declară nemulțumiți de felul în care a gestionat economia. Extenuat de munca de zi cu zi de la birou, marele reformator s-a transformat într-un tip precaut, înconjurat de un grup restrâns de consilieri fideli. Candidatul care promitea mecanisme îndrăznețe de reglare a celor mai grave probleme ale țării s-a transformat într-un președinte temător, care n-a avut curajul de a implementa nici măcar planurile de reducere a deficitului, schițate de o comisie pe care el însuși o întocmise.

Dacă de partea cealaltă l-ar aștepta un candidat mai charismatic decât Mitt Romney sau un grup de opoziție mai puțin absurd decât republicanii, domnul Obama s-ar putea declara înfrânt încă de pe acum. Campania negativă agresivă pe care a declanșat-o la adresa contracandidatului său arată cât de mult își dorește să pună reflectoarele electorale pe slăbiciunile lui Mitt Romney, și nu pe propriile sale realizări.

Și republicanii sunt oameni

Din cel puține trei motive, domnul Obama trebuie să realizeze că este nevoie de mai mult de-atât. În primul rând, această campanie negativă se poate dovedi un eșec. Într-adevăr, republicanii sunt o adunătură de ciudați, conduși de un lider inflexibil. Pe de altă parte, reușitele domnului Romney, atât în calitate de guvernator, cât și de om de afaceri, sunt impresionante, la fel ca și cele ale lui Paul Ryan, mâna sa dreaptă, o fântână nesecată de idei inovatoare. Așa că strategia domnului Obama de a da permanent vina pe încăpățânarea republicanilor poate părea nedreaptă în ochii electoratului.

Apoi, chiar dacă această campanie negativă ar da roade, domnul Obama tot va trebui să prezinte o agendă convingătoare. Altfel, republicanii, care vor controla Camera Reprezentanților și, posibil, și Senatul, îi vor face harcea-parcea toate proiectele. În al treilea rând, nu doar domnul Obama are nevoie de un plan bun, ci întreaga Americă. Sistemul financiar și guvernul SUA au nevoie urgentă de o recalibrare. Și cât de siguri putem fi că acest bărbat arătos și înțelept ascunde în tolbă soluții miraculoase de vindecare a statului, pe care nu le-a găsit în ultimii patru ani?

O opțiune la îndemână ar fi să profite la maximum de bazinul electoral democrat, relansând discuțiile pe tema reformei sanitare și avertizând cu privire la creșterea taxelor pe marile averi și a impozitelor din mediul privat. În loc să reformeze guvernul, poate alege să promită sindicatelor din sectorul public că nu vor mai urma reduceri de personal. În loc să scadă cheltuielile sociale, le poate promite bătrânilor că America îi poate susține la fel ca și până acum.
O asemenea abordare se potrivește cu linia de până acum a campaniei sale și, din păcate, și cu o bună parte a primului mandat. Continuarea ei însă dăunează Americii și, într-o mare măsură, și domnului Obama. Victoria sa din 2008 s-a bazat pe atragerea în rândul simpatizanților a unor grupuri care nu fac parte din bazinul electoral democrat tradițional, cum este cazul tinerilor sau al bogătașilor albi. Mulți dintre ei sunt de centru și îl privesc cu suspiciune pe domnul Romney, însă, cum ei sunt cei care trebuie să achite nota politicilor guvernamentale haotice, nu vor vota nici un președinte care promite aceleași lucruri ca și în trecut.

Între două te cam plouă

Domnul Obama nu se simte în largul său pe centrul scenei politice. Aliații săi de stânga sunt puternici, iar, într-o țară atât de polarizată, calea de mijloc poate prezenta pericole la tot pasul. Există totuși multe teme asupra cărora reprezentanții ambelor tabere pot cădea de acord: între acestea, reforma sistemului imigraționist și a celui fiscal, investițiile în școli sau măsurile de creare de locuri de muncă. În primul rând, domnul Obama trebuie să explice detaliat cum are de gând să taie datoria publică imensă cu care se confruntă țara în continuare, și să nu mai încerce să se autoconvingă că taxarea suplimentară a averilor va avea vreo contribuție semnificativă.
Domnul Obama crede sincer în echitatea socială. Așa se explică și conținutul reformei din sănătate, și atașamentul său față de ea. Însă, trebuie să învețe să facă diferența între dorința onestă de a-i ajuta pe cei neajutorați și atacurile sale periculoase la adresa sectorului privat, în favoarea administrației publice. Locurile de muncă de care americanii au atâta nevoie vor fi create de companii, iar a le sufoca nu are niciun sens. Actualul președinte trebuie să promită că va renunța la aceste practici. Este posibil ca susținătorii democraților adunați la Charlotte să nu se omoare după principiile de centru, însă acestea sunt singurele care i-ar putea convinge pe electorii sceptici, de care are atâta nevoie domnul Obama pentru a câștiga. În plus, în cazul victoriei, aceștia se vor dovedi de ajutor și în negocierile din Congres cu republicanii.

În general, președinții în funcție care candidează din nou au sorți de izbândă. În același timp, cel de-al doilea mandat se dovedește, cel mai adesea, dezamăgitor. După cum au arătat lucrurile în cei patru ani în care a condus țara, domnul Obama riscă, dacă va fi reales, să aibă unul dintre cele mai proaste mandate de președinte din istorie. Ca să nu ajungă aici, ar fi de ajuns să găsească răspunsul la o întrebare cât se poate de gravă: ce ați mai face cu încă patru ani de putere?