Ministrul Berceanu e, pe zi ce trece, mai şugubăţ. Cu cât situaţia e mai albastră în domeniul infrastructurii, cu atât onorabilul titular al portofoliului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pare să găsească mai multe cuvinte de şagă legate de motivele neîmplinirilor instituţiei pe care o păstoreşte. Din fericire pentru el, Radu Berceanu şi-a găsit în ultima perioadă un aliat puternic în lupta cu lenea muncitorilor de pe şantiere şi cu reproşurile contructorilor care aşteaptă plata lucrărilor mai mult sau mai puţin executate: Emil Boc. Intrat şi el în hora veseliei absurde alături de subalternul său, prim-ministrul ne-a demonstrat, dacă mai era necesar, că, în România, imaginea e mai importantă decât conţinutul. Cum altfel ar putea fi interpretată prezenţa domniei sale la inaugurarea unei impresionante centuri „ocolitoare“ cu o lungime de fix 9,6 kilometri? Nu cred să mai existe în lumea asta mare un şef de guvern atât de preocupat de centuri. Şi, acolo unde nu ajunge domnul Boc, merge domnul Videanu. Altă centură, alt demnitar din Executiv. La Lugoj, Rovinari sau în orice alt oraş recent înnobilat cu o astfel de realizare, musai trebuie să apară la inaugurare şi un om al Guvernului.

Răutăcioşii ar putea spune că imaginea dezastruoasă a Executivului se spală pe centură. Dar ăştia nu pot fi decât nişte cârcotaşi, care, culmea, se aşteaptă ca, într-o ţară a Uniunii Europene, premierul şi miniştrii să fie preocupaţi mai mult de proiecte majore şi de bună­starea contribuabililor pe care îi tot împovărează cu dări decât de o şosea de câţiva kilometri pe care prefectul şi primarii locului puteau bine mersi să o ridice la rang de victorie personală. Mai ales că, în lipsa unor şosele civilizate, ca să nu mai vorbim de autostrăzi, care să lege oraşele cu pricina, noile centuri par a fi destinate mai mult să-i închidă pe localnici în urbe decât să îi îndemne pe potenţialii şoferi aflaţi în tranzit să le folosească. Şi, pentru că prezenţa la inaugurarea unor realizări atât de importante nu li se pare suficientă pentru a demonstra implicarea totală a autorităţilor centrale, miniştrii noştri îşi termină invariabil discursurile victorioase cu promisiuni mobilizatoare. Cetăţeanul de rând e asigurat că la anul va circula de la Piteşti la Constanţa în regim de autostradă, va avea la dispoziţie şi tronsonul Arad-Timişoara şi va visa frumos la segmentul Piteşti-Sibiu. Toate bune şi frumoase, numai să nu apară şi pe acolo sturionii care au izbutit să blocheze un proiect datând încă de pe vremea când ministru era Ludovic Orban. Cum asta? Ne luminează, şugubăţ, chiar actualul ministru al transporturilor: „Îşi depun icrele acolo şi se freacă de nişte stânci.“

După cum merge extinderea infrastructurii în ultimii 20 de ani, cea mai mare densitate de stânci pare a se găsi în Palatul Victoria. Dacă nu cumva or fi tufe de mentă.