este intr-adevar autentica. La Bucuresti va mai curge multa apa pe Dambovita pana sa ajungem la asemenea preturi ametitoare. Pana una alta, piata romaneasca de opere de arta se confrunta cu flagelul falsurilor, numarul tranzactiilor cu tablouri false crescand de la an la an. Nici Occidentul nu este ocolit de acest fenomen, insa existenta unor experti redutabili, a unei legislatii stricte si a unui volum impresionant de cataloage, care cuprind colectiile autentice, ofera garantia cumparatorilor de tablouri ca nu se expun unor tepe. Iar cand un fals este depistat, politia si serviciile secrete au toate parghiile si vointa necesara sa actioneze. In Romania tranzactiile cu tablouri se fac ca in jungla: o legislatie in vigoare ce vizeaza numai operele de arta din patrimoniul national, un corp de experti macinat de interese, o politie neputincioasa si anumiti cumparatori lipsiti de cele mai elementare notiuni artistice. Mai mult, infractiunea de falsificare a obiectelor de arta nu exista in Codul penal. Potrivit specialistilor din domeniu, 80% din tablourile autentice executate de pictori romani apartin colectiilor particulare inca de dinainte de 1989. In acele conditii, pe piata oferta de tablouri era foarte mica in comparatie cu cererea. Tablourile au fost considerate o investitie sigura si astfel, pe langa colectionarii pasionati (adevaratii cunoscatori), au aparut asa numitii „pinguini” – oameni cu foarte multi bani, snobi de obicei, ale caror interese nu sunt starnite de valoarea artistica a tabloului, ci de preturile tentante, uneori adevarate chilipiruri. Pe de alta parte, achizitia de tablouri a devenit cea mai la indemana metoda de spalat bani. Aceasta practica a condus la o cerere foarte mare, iar pentru acoperirea acesteia s-a ajuns la comenzi directe de falsuri ale tablourilor pictorilor autohtoni. Nu spunem ca toti colectionarii, negustorii, expertii si oamenii cu bani sunt implicati in fenomenul de falsificare a tablourilor, insa in acest mediu se vehiculeaza de multe ori chiar si nume celebre de persoane care ar fi implicate in tranzactii dubioase. In general, mecanismul incepe printr-o comanda speciala a „pinguinului”, care prefera un anumit pictor, catre samsarul de tablouri. Acesta din urma, mirosindu-l ca fiind novice, transmite comanda mai departe pe filiera unui intermediar care are legatura directa cu falsificatorul (care pot fi tineri absolventi ai Academiei de Arte sau pictori in goana dupa bani). Samsarul vinde falsul pinguinului, nu inainte de a-i fabrica tabloului un „pedigree” (acte care sa justifice autenticitatea lucrarii). In acest caz, „originalitatea tabloului” este certificata de un expert cu care negustorul este in combinatie. Uneori chiar comerciantul are, in acelasi timp, statutul de expert care garanteaza autenticitatea lucrarii artistice. Incantat de pret (care este putin mai mic decat este evaluat originalul), pinguinul deschide ciocul. Daca acest pinguin are norocul ca cineva sa-i semnaleze ca „marea opera de arta” este un fals, atunci el tipa la samsar sa-i dea banii inapoi. In cea mai mare discretie negustorul returneaza imediat banii, luandu-si falsul, incercand sa-l plaseze la alt pinguin. Sunt si cazuri in care comanda de fals pleaca direct de la persoana care urmareste sa spele bani negri. Dupa achizitia falsului, acesta il arunca in piata ca autentic, recuperandu-si banii „investiti”. Cum se pot feri colectionarii de tepe? In comertul cu obiecte de arta, legislatia romaneasca prevede ca fiecare negustor (galerii de arta sau case de licitatii) are obligatia sa angajeze un consilier de specialitate, asa numitul expert. In Romania exista in prezent 388 de experti autorizati de Ministerul Culturii si Cultelor. Atentie! Voci autorizate sustin insa ca numarul expertilor cu o inalta pregatire este foarte redus. In general, colectionarii adevarati cunosc aceste nume si apeleaza direct la serviciile lor. O alta forma de protectie este consultarea cataloagelor care cuprind colectiile pictorilor, unde sunt prezentate datele istorice ale fiecarei lucrari in parte. Din pacate, la noi in tara exista prea putini pictori romani catalogati, fapt care ingreuneaza depistarea falsurilor. Chiar daca pe piata au inceput sa apara editii noi de cataloage, acestea sunt puse la indoiala, pentru ca prezinta falsuri, dupa cum sustin anumiti specialisti. Reprezentantii politiei au un rol decorativ in lupta impotriva falsurilor. Desi detin informatii ca piata tablourilor pictorilor romani este plina de falsuri, nu a fost depistat pana in prezent nici un falsificator. Comisarul Aurel Condruz, seful Serviciului Protejarea Patrimoniului Cultural National, din cadrul Directiei de Investigatii Criminale a Inspectoratului General al Politiei Romane, declara ca s-au inregistrat doar patru plangeri din partea pagubitilor, toate aceste cazuri aflandu-se inca in cercetare. Motivul invocat de comisar pentru faptul ca anchetele politiei nu au dat rezultate pana acum este lipsa de dovezi si informatii provenite din aceasta lume inchisa si discreta. Intotdeauna firul anchetelor asupra falsurilor se intinde la mai multi intermediari (care au tranzactionat falsul) si se termina, ca un facut!, la o persoana decedata. Mortul fiind intotdeauna vinovatul pentru lansarea falsului in piata. Cel mai recent caz este cel al unui tablou semnat Sabin Balasa, care a fost cumparat de ocazie cu suma de 5.000 de dolari. Tabloul s-a dovedit a fi un fals grosolan, fapt consemnat si expertizat de criticul de arta Mircea Deac. Pornind pe aceasta filiera, Politia a mai descoperit trei falsuri executate in aceeasi maniera, achizitionate de un comerciant cu obiecte de arta. „Faptul ca niste imitatii penibile s-au putut vinde cu 5.000 de dolari, dovedeste insa nivelul cultural al unor oameni cu bani. Ii avertizez pe cumparatori, ca si bun si ieftin nu se poate. Pentru a veni in ajutor urmeaza sa initiez o catalogare a lucrarilor mele”, ne-a precizat pictorul Sabin Balasa.”Conform legilor patrimoniului national nu am cum sa-l sanctionez pe falsificatorul tabloului lui Sabin Balasa”, afirma Mircea Angelescu, director al Directiei Monumente Istorice si Muzee, din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor.In ceea ce priveste diminuarea fenomenului de falsificare a tablourilor pictorilor romani, reprezentantul ministerului sustine ca institutia sa nu poate interveni intr-o piata libera, care functioneaza dupa propriile ei reguli. Mircea Angelescu crede insa ca specializarea ofiterilor de politie in domeniul artelor plastice ar fi o solutie pentru diminuarea flagelului.Piata falsurilor de tablouri este mare din punct de vedere cantitativ, dar redusa valoric. De exemplu, pentru un fals vandut cu 5.000 de dolari, falsificatorul nu castiga mai mult de 500 de dolari, partea autentificatorului ajunge la 1.000 de dolari, iar negustorul isi trage restul, daca nu are de platit si alte comisioane la alti intermediari. Impactul acestui fenomen in piata este din ce in ce mai nociv. Preturile tablourilor sunt in scadere, iar cota pictorilor clasici si contemporani este din ce in ce mai afectata. Specialistii prevad ca in urmatorii doi ani piata falsurilor va ajunge la cote alarmante, atata timp cat in tara mai sunt bani de spalat, iar autoritatile continua sa nu para deranjate.
Vocea expertului de arta
Capital: Ca expert si mare colectionar de arta ne puteti spune ce pictori se falsifica cu precadere?
Vasile Parisescu: Am observat ca in ultima vreme se falsifica artisti romani de mana a treia din perioada interbelica. Motivul tine de o strategie a falsificatorilor, care, in loc sa riste sa falsifice un Tonitza, care ar batea la ochi, prefera sa castige mai putin pe un numar mai mare de tablouri apartinand acestor artisti mai prost cotati.
Capital: Cunoasteti care este practica?
Vasile Parisescu: Am auzit ca exista grupuri care au case unde se fabrica falsuri la comanda. Le aduci poza cu tabloul respectiv, ei o proiecteaza pe ceva sau au metodele lor specifice si fac pana la zece astfel de bucati, castigand mii de dolari. rn
rnCapital: Cine stabileste ca un tablou este fals sau nu?rn
rnVasile Parisescu: Din nefericire, la ora actuala sunt foarte putini experti, care sa-ti spuna ce este fals si ce nu este fals. Cred ca 35-40% din evaluarile acestora sunt bune, restul poate sa fie gresite. La mine vin foarte multi colectionari. Eu nu iau nici un ban pentru expertiza si nici nu-mi este teama sa spun adevarul, care a suparat pe multi. Datorita experientei, de 45 de ani sunt colectionar si pictez din copilarie, imi dau seama de autenticitatea unui tablou cunoscand maniera artistului. Eu am invatat de la artistii si colectionarii mai in varsta ca fiecare pictor are un secret in tablourile lui, unele elemente care imi precizeaza, „mie in suta”, ca tabloul ii apartine. Intervine pensulatia, cromatica, tehnica sau modul de folosire a cutitului, daca il utiliza. Sunt o multime de detalii. Grigorescu si Tonitza au fost falsificati inca de cand traiau, de chiar colegi de-ai lor. La un moment dat, erau declarate 12.000 de lucrari de Grigorescu, dar el nu a facut decat in jur de 4.500-4.600 de lucrari. Va dati seama ca falsurile sunt de doua ori mai multe decat lucrarile artistului. rn
rnCapital: Ati observat pe piata romaneasca falsuri expuse?rn
rnVasile Parisescu: Recent am fost la World Trade Center, pentru prima data, si acolo am vazut un Petrascu, doua desene de Tonitza, un Ciucurenco, un Grigorescu si mai erau si alte lucrari, dar acestea erau evident falsuri. Am atras atentia ca nu sunt originale, lucru pe care il fac si cand vizitez unele magazine de antichitati.
