Nu un potențial război mondial, nici încălzirea globală reprezintă cele mai mari amenințări la adresa omenirii în viitorul apropiat, pare a crede celebrul inventator și om de afaceri Elon Musk. El a avertizat de mai multe ori în acest an că inteligența artificială este cea care va fi principalul risc pentru supraviețuirea rasei umane. „Inteligența artificială este acea situație rară în care cred că trebuie să fii proactiv în materie de reglementare, în loc sa fii reactiv. Deoarece consider că momentul în care vom fi reactivi în reglementarea acestui aspect va fi prea târziu“, a spus el în cadrul unei conferințe desfășurate recent în Statele Unite.

Și Stephen Hawking crede că suntem în pericol. „Dezvoltarea la cote maxime a inteligenței artificiale poate reprezenta sfârșitul rasei umane. Mașinăriile inteligente se pot dezvolta pe cont propriu și se pot reprograma la o rată atât de mare încât oamenii, a căror viteză de dezvoltare este limitată de evoluția biologică, nu vor fi la fel de competitivi, ajungând să fie depășiți“, afirmă el.

Mai aproape decât credem

Pentru unii dintre noi lucrurile de care vorbesc cei citați mai sus par a fi încă desprinse din filmele SF. Alții, însă, și-au dat seama, în ultima vreme, că echipamentele și aparatele controlate de programe de calculator au început, treptat, să ia locul personalului uman. Tot mai multe bănci instalează bancomate multifuncționale, unde pe lângă clasicele retrageri de numerar poți depune bani în conturile tale sau ale altora, poți plăti facturi cu numerar sau poți efectua schimburi valutare. Tot în zona bancară, dar și în cea a companiilor de telecom sau de utilități au apărut Ana, asistentul-robot din call-center-ul  Raiffeisen, sau Andreea, care joacă același rol pentru Vodafone. „La început a fost ciudat să stau de vorbă cu un software. Dar pe urmă m-am obișnuit și chiar ne înțelegem foarte bine“, povestește Radu, client al ING, despre interacțiunea cu Maria, robotul care lucrează 24 de ore din 24 în serviciul de relații al băncii.

O știre recentă dezvăluie faptul că Auchan va începe să testeze casele complet automate (deja foarte comune în centrele comerciale din Vest), instalând șase astfel de echipamente în magazinul din mall-ul bucureștean AFI Cotroceni. Auchan deja a instalat case semiautomate în mare parte din magazinele sale din țară. Asta în timp ce în unele restaurante KFC comanda se poate da folosind un automat. Un alt nume mare, de această dată din industrie, este vorba despre Dacia Renault, a demarat cu mai mulți ani în urmă un program de robotizare a procesului de fabricație din uzina sa de la Mioveni.

 

Asta ca să nu mai vorbim de alte invenții și inovații care nu au ajuns încă pe plaiurile mioritice, dar cel mai probabil o vor face în câțiva ani, cum ar fi mașinile fără șofer sau dronele care vor să înlocuiască serviciile de curierat.

Automatizarea din vecini

În primăvara acestui an, presa a scris despre UiPath, o companie de IT din București care a primit o finanțare de 30 de milioane de dolari de la firma americană de venture capital Accel Partners. Știrea a fost inedită nu atât prin dimensiunile participării investitorului american, cât prin obiectul de activitate al societății românești. UiPath, înființată în 2006 de Daniel Dineș și Marius Tîrcă, s-a specializat în ultimii ani în producția de software de automatizare. Cu alte cuvinte, firma construiește programe de calculator care preiau anumite tipuri de operațiuni executate până acum de oameni.

Printre clienții actuali și po­ten­țiali ai UiPath se numără firme și instituții din zonele „business process outsourcing“ (de exemplu, call centere), finanțe-bănci, asigurări, telecomunicații, sănătate sau producție. Iar cele mai frecvente cazuri de automatizare au legătură cu activitatea de facturare, de încasare și de contabilitate, cu cea de cereri și reclamații și cea a relațiilor cu clienții. Iar lucrurile sunt încă la început. „Am contribuit la crearea unui domeniu nou. Am făcut asta fiind curajoși și înfruntând nesiguranța. Acesta este felul în care devii rezistent“, spune CEO-ul Daniel Dineș.

Avocați cu procesor

Ca să ne dăm seama spre ce ne-am putea îndrepta, iată un exemplu recent: un software instalat de gigantul american JPMorgan, numit COIN, de la Contract Intelligence, interpretează contracte de împrumut în locul avo­caților companiei. Înainte de implementarea COIN, aceste proceduri totalizau cam 360.000 de ore de muncă anual (calculând la opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână și o lună de concediu, rezultă cam 180 de angajați alocați exclusiv.

Acum, fiecare document este analizat în câteva secunde, iar procentajul de erori este mai mic decât înainte. „Oriunde există operațiuni în back-office care implică oameni care mută informația din punctul A în punctul B va avea loc o automatizare. Oamenii vorbesc despre astfel de măsuri ca despre o eventuală concediere, dar eu o văd ca pe o oportunitate de a elibera oamenii și de a le permite să lucreze în zone cu mai multă valoare adăugată“, spunea pentru presa britanică Dana Deasy, șeful departamentului informatic al JPMorgan.

 

Pro și contra

Care sunt avantajele unor astfel de „angajați“ non-umani nu e greu de intuit. Nici Maria, nici Andreea, nici programele de calculator, nici automatele de tot soiul și nici roboții industriali nu vor week-end și concedii și nu se supără nici dacă lucrează 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Mai mult, inteligența artificială nu așteaptă salariu, nu se plânge de condiții grele de muncă, nu e afectată de clienții dificili, nu aderă la sindicate și, nu în ultimul rând, se poate adapta foarte repede la noi tehnologii și procese simple proceduri de update și upgrade.

Dezavantajele? Pentru companii, aproape deloc. Evident că investițiile inițiale nu vor fi deloc mici (un software de automatizare poate costa de la câteva zeci de mii la câteva milioane de dolari, iar automatizarea unei fabrici poate ajunge la sute de milioane de dolari), există costuri permanente de mentenanță și actualizare și există riscul (mic, spune experții) ca unele din procesele trecute în grija inteligenței artificiale să nu decurgă așa cum era planificat. Nu în ultimul rând, riscul unor atacuri cibernetice care să afecteze roboții, fie ei fizici sau virtuali, nu trebuie exclus.

Concurența, autoritățile dintr-un stat rival sau pur și simplu o grupare criminală ar putea folosi hackeri care să blocheze sau să influențeze procesele automate dintr-o companie pentru a-i sabota activitatea sau pentru a-i afecta imaginea.

Meserii în pericol

Însă grijile adevărate trebuie să și le facă angajații, aproape indiferent de domeniul în care activează. Mai ales cei care știu că sunt în poziții în care nu au nevoie de cine știe ce calificare și a căror muncă constă în mare parte în procese repetitive. În industria manufacturieră, de pildă, lucrează în prezent 1.180.000 de români. Câți dintre ei ar putea fi înlocuiți de roboți? Destui, spun experții, mai ales dacă salariile lor vor continua să crească în același ritm.

 

Pe listă mai sunt 770.000 de salariați din zona comerțului. Este clar că nu sunt în pericol toate joburile din domeniu, nici măcar cea mai mare parte a lor, însă mulți dintre ei ar putea să se trezească, pe termen mediu, rămași pe drumuri după ce casele automate se vor răspândi în supermarketuri și hipermarketuri. Nici cei 195.000 de angajați din zona hoteluri și restaurante, cei 88.000 din sectorul intermedieri financiare și asigurări sau cei 285.000 din zona administrativă și de suport nu pot fi prea liniștiți. Transformările tehnologice se petrec cu repeziciune și riscul ca locul lor să fie luat de un software sau de un automat este tot mai crescut.

Este pregătit statul pentru sute de mii de oameni rămași fără slujbe? Din păcate, se pare că autoritățile nu-și dau seama deocamdată de pericol. Cum în prezent indemnizația medie de șomaj este de 400 de lei pe lună, într-un caz nu tocmai total imposibil în care jumătate de milion de oameni ar fi concediați în urma automatizării, efortul bugetar suplimentar ar fi de circa 2,4 miliarde de lei (sau 0,3% din PIB) în primul an. La care s-ar adăuga reducerile semnificative de venituri din cauza impozitelor și contribuțiilor sociale pe care aceștia nu le vor mai plăti (încă undeva la 4,5 miliarde de lei sau 0,5% din PIB). Nu în ultimul rând, vor exista costuri de reconversie profesională și mai ales un impact social deocamdată foarte greu de evaluat.

CIFRE

* 2,5 de milioane de români lucrează în domenii susceptibile la automatizare pe termen scurt și mediu.

* 47% din locurile de muncă din Statele Unite erau în pericol din cauza automatizării, susține un studiu din 2013 al Oxford Economics. Printre cele mai susceptibile a fi performate de roboți sunt cele de telemarketer, ofițer de credite, casier, șofer de taxi și bucătar de fast food.