Strategia energetică

Remarcăm perpetuarea incertitudinii prin absenţa deciziilor clare în domenii arzătoare. Dar problema este capacitatea de implementare a opţiunilor din Strategia Energetică.

Ultimele săptămâni au adus evoluţii semnificative referitoare la opţiunile pentru viitor în domeniul politicii energetice comunitare, dar şi al strategiei energetice a României. Cu toate acestea, nu se pot identifica decizii politice clare, acoperite de documente cu putere de legislaţie.

Deşi Com

Remarcăm perpetuarea incertitudinii prin absenţa deciziilor clare în domenii arzătoare. Dar problema este capacitatea de implementare a opţiunilor din Strategia Energetică.

Ultimele săptămâni au adus evoluţii semnificative referitoare la opţiunile pentru viitor în domeniul politicii energetice comunitare, dar şi al strategiei energetice a României. Cu toate acestea, nu se pot identifica decizii politice clare, acoperite de documente cu putere de legislaţie.

Deşi Comisia Europeană (CE) a făcut un pas foarte hotărât prin adoptarea propunerii de pachet legislativ („Third Liberalisation Package“) în domeniul politicii energetice comunitare şi a propus soluţii tranşante, drumul până la transformarea în directive ale Consiliului şi Parlamentului European va fi presărat cu obstacole, iar forma finală a pachetului legislativ nu poate fi prezisă. Asistăm la o interacţiune continuă între eforturile CE de a rămâne un port-drapel al luptei pentru crearea unei pieţe interne (inclusiv a energiei) şi eforturile statelor membre de a-şi afirma individualitatea şi de a proteja poziţiile avantajoase acumulate de companiile naţionale numite şi „campioni naţionali“ în contextul european. Mai mult, noile state membre nu s-au aliniat încă la jocul intern al negocierilor celor 15, care făceau ca un compromis asupra unei noi directive să fie atins în şase luni. În concluzie, emiterea unei legislaţii comunitare a devenit un proces complicat şi îndelungat.
În acest context, apare prin coincidenţă şi Strategia Energetică a României. Probabil că un text va fi publicat în Monitorul Oficial în săptămânile ce urmează. Trebuie spus că acest text nu va oferi suficientă acoperire pentru decizii de natură politică menite a influenţa evoluţia pe termen scurt a sectorului.

Se poate remarca perpetuarea incertitudinii prin absenţa deciziilor clare în domeniile cele mai arzătoare: se demarează o analiză privind posibila creare a unui „campion naţional“ – nu se formulează o decizie fermă, nu apar termene -, aceasta înseamnă întârzierea unor decizii necesare – toate obiectivele susceptibile a fi asimilate în noua entitate sunt blocate până la formularea unui scenariu (după un nou studiu?). Se va analiza integrarea minelor şi centralelor din Valea Jiului – nici o decizie fermă într-un sector aflat în criză. Nu se ştie ce complexe energetice vor intra în noul campion naţional şi care vor continua procedurile de privatizare – ele sunt ameninţate cu închiderea în lipsa finanţărilor pentru investiţiile de mediu. Pentru centralele municipale de cogenerare se enumeră trei variante, se enumeră obstacolele, dar acestea rămân la locul lor, strategia conţinând doar declaraţii de intenţie.

Pentru electricitatea din energii regenerabile, semnalele investitorilor privind extinderea duratei de valabilitate a schemei suport bazate pe certificate verzi şi, eventual, pentru ridicarea obiectivului privind cota la nivel de ţară (energia hidro preluând deja 30% din angajamentul de 33% al României) nu au ecou, incertitudinea persistând.

Dar problema cea mai mare ce se conturează se referă la capacitatea de implementare a opţiunilor din Strategia Energetică. E nevoie de reforme legislative, de coordonare între instituţiile statului, de coerenţa actului de guvernare. 

Articol de Alexandru Valeriu Binig, director pentru energie şi utilităţi, Fondul Româno-American pentru Investitii (FRAI)