Volumasul recent reeditat de Humanitas este o reeditare a lucrarii tiparite in editie princeps in 1935. „Alchimia asiatica” prefigureaza aproape complet schema de expunere din „Istoria religiilor” si celelalte mari lucrari stiintifice postbelice: un expozeu doct, impartit mai mult decat ordonat in capitole, subcapitole si subpuncte. Pe spatii mici, aglomerare de date, apoi cateva concluzii risipite prin ultimele paragrafe ale subpunctului respectiv.
Astfel s-au scris mii de tomuri docte ingropate astazi sub tone de praf. Eliade are insa marea calitate de a reusi sa inoculeze bine si persistent un numar de idei remarcabile si o viziune surprinzatoare in domeniul ales – si vocatia lui cvasienciclopedica e cunoscuta – prin lectura usoara a unui numar de pagini doar aparent rarefiate.
La fel e si cu problema cartii recent aparute. „Alchimia asiatica” nu pare a fi vocatia nici unui cititor pentru inceput. Atunci cand insa afli ca locurile comune despre alchimie se refera doar la traditia europeana si la caracterul ei de gandire prestiintifica, incepi sa te prinzi in mreje.