Garanţia unei slujbe şi o indemnizaţie temporară de şomaj de cel puţin cinci ori mai mare decåt cea din Romånia. Acestea sunt argumentele cu care, pe fondul crizei din Spania, autorităţile îi cheamă pe căpşunari acasă.

Despre planurile de aducere a romånilor în ţară s-a mai vorbit. Exact în urmă cu un an, ministrul muncii, Paul Păcuraru, anunţa lansarea unui amplu program în acest sens. Proiectul este bazat, în primul rånd, pe reintegrarea pe piaţa muncii a celor întorşi acasă, prin cursuri de reprofesionalizare şi colaborarea cu multinaţionalele prezente în Romånia, în vederea angajării „fiilor rătăcitori“ în momentul întoarcerii.

La acea dată, emigranţii s-au declarat amuzaţi de propunere, motivånd că discrepanţa dintre salariile din statele-gazdă şi cele care i-ar aştepta acasă reprezintă un argument mai puternic decåt orice promisiuni guvernamentale. 12 luni mai tårziu însă, lucrurile s-au schimbat. Chiar dacă nu au ajuns încă la standardul occidental, salariile din Romånia au crescut, în acest interval, cu 25%. În acelaşi timp, Spania, unul dintre principalele state-ţintă pentru emigranţii romåni, se confruntă cu o rată a şomajului fără precedent în ultimii ani (9,6%), cauzată, în primul rånd, de căderea sectorului de construcţii din Peninsulă. În condiţiile în care o treime dintre imigranţii romåni lucrau, la finalul lui 2007, în acest domeniu, este posibil ca ei să fie nevoiţi să se mulţumească cu mult mai puţin faţă de ceea ce aşteptau în urmă cu un an.

Optimismul bate criza economică

Unul dintre privilegiile de care pot avea parte cei care se întorc acasă este primirea, timp de trei luni, a indemnizaţiei de şomaj din statul în care au lucrat ultima oară, potrivit Regulamentului CE nr. 1.408/71.

Aşadar, pe scurt, un muncitor romån din Spania, rămas şomer, poate primi, odată întors în Romånia, circa 800 de euro lunar fără să facă nimic. Obligaţiile sale se reduc, în această perioadă, la a-şi căuta un loc de muncă şi la a răspunde la apelul ANOFM de fiecare dată cånd apare o slujbă potrivită lui.

Mai mult, după cum precizează directorul de comunicare al instituţiei, Dan Mucenic, „dacă, în perioda celor trei luni în care a fost autorizată menţinerea dreptului la prestaţii de şomaj, persoana în cauză nu şi-a găsit un loc de muncă în Romånia, iar dreptul la prestaţii de şomaj nu a încetat, aceasta se poate întoarce în statul-gazdă pentru a beneficia în continuare de acest drept“.

În Spania, indemnizaţia de şomaj poate fi acordată pe o perioadă variind între patru şi 24 de luni, în funcţie de intervalul de timp în care beneficiarul a contribuit la sistemul de asigurări sociale, şi reprezintă 70% din salariul de referinţă din domeniul în care a activat: între 560 de euro, în medie, pentru un muncitor din agricultură, şi peste 800 de euro, pentru unul care a lucrat în construcţii. Fapt mai puţin cunoscut, legislaţia europeană prevede că, în spaţiul comunitar, perioadele de contribuţie la sistemul asigurărilor sociale se cumulează, indiferent de statul în care lucrezi, adăugåndu-se, astfel, la vechimea în muncă.

Totuşi, într-un interviu acordat BBC săptămåna trecută, Daniel Ţecu, preşedintele ADERE, o organizaţie a romånilor din Spania, afirma că, deşi circa 400.000 de romåni sunt afectaţi de criza economică prin care trece Spania, puţini dintre ei vor alege să se întoarcă în ţară, fie pentru „că au deja o situaţie“, fie pentru că, deşi se află deja în şomaj, „stau cu optimism că doar-doar vor găsi pånă la urmă de muncă“.

Dispuşi să se întoarcă vor fi, potrivit lui Daniel Ţecu, doar cei din categoria celor „care au venit de foarte puţin timp, nu au de muncă, nu au nici şomaj, nu au nici acte, pentru că există moratorii în Spania care nu le-au permis să lucreze cu acte, şi asta face ca persoanele acestea, în foarte scurt timp, să rămånă cu bani zero şi să vrea să se întoarcă în ţară, să se apuce de altceva, nu ştiu de ce.“

Şi Julian Perez, directorul general adjunct al Centrului de Prognoză Politică din Spania, declară că „nu trebuie să ne aşteptăm la plecări masive. Următorii doi ani, în care criza economică se va face resimţită cel mai acut, vor ieşi din ţară maximum 150.000-200.000 de persoane“, reprezentånd, astfel, mai puţin de 5% din totalul imigranţilor din Spania.

Cine sunt si ce vor ei

53% lucrează cu carte de muncă.

14% au o locuinţă proprietate personală.

19% vor să se stabilească definitiv în Spania.

39% s-ar întoarce în Romånia pentru un salariu de 1.200 de euro. În momentul de faţă, venitul mediu al unui romån angajat în Spania este de 1.230 de euro.

34% din spanioli au o părere bună şi foarte bună despre comunitatea de romåni din ţara lor. Spre comparaţie, de o asemenea percepţie se bucură 72% din imigranţii sud-africani, 60% din cei chinezi şi 56% din cei africani.
SURSA: Agenţia pentru Strategii Guvernamentale