ajutoarele de stat acordate in trecut, adica din perioada 1993-2002. Problema care se ridica, insa, aici este ca, la acea vreme, Romania nu trebuia sa se supuna legislatiei europene in materie. De unde, ne putem gandi la faptul ca Uniunea incearca sa induca un factor de presiune in procesul negocierilor de aderare.”Ambele parti, si autoritatile romane, si comunitatea europeana, stiu despre ce este vorba, stiu ca este o problema insolubila a trecutului. Ajutoarele au fost acordate in functie de asteptarile momentului si nu ar trebui sa fie analizate ca si cand ar fi fost acordate unui stat membru”, ne-au spus surse apropiate discutiilor. „Se stie, oricum, ca nu mai avem ce face pentru trecut”, ne-au mai indicat sursele citate. In plus, asa cum ne-a declarat Aurel Radi, presedintele sindicatului Metarom, care reuneste angajatii din metalurgie si siderurgie, este posibil ca in discutiile cu liderii Comunitatii Europene sa apara o bariera in plus, chiar mai mare decat cea aflata acum in disputa: majorarea valorii ajutoarelor de stat pentru viitor. „Ajutoarele s-au negociat in functie de programul de productie depus. Ispat, ca acolo e legea, spune acum ca el poate produce mai mult si ca ar avea nevoie de un ajutor de stat mai mare”, explica Radi. Din pacate, nici sindicalistii, nici autoritatile nu doresc sa aprofundeze tema ajutoarelor de stat, o data pe considerentul ca documentul este inca in discutie, si apoi pentru ca fiecare parte are un interes pe care si-l urmareste si il doreste atins. Patronii si sindicalistii vor fi multumiti daca lucrurile vor ramane la fel ca pana acum, in vreme ce guvernantii s-ar putea vedea nevoiti sa plateasca, in cazul in care Uniunea ne va cere in continuare sa ne „redimensionam” ajutoarele acordate.