Peste 25 de miliarde lei, reprezentand 40% din profitul net pe 1998, vor intra in conturile actionarilor incepand cu data de 30 iunie. Sunt bani frumosi pentru actionari. La 290 lei/ actiune, Sicomed ofera printre cele mai mari dividende intre societatile romanesti cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Este acesta un semn ca societatea bucuresteana are atat de multi bani incat isi poate permite sa recompenseze serios actionariatul prin dividende mari?
Nu este cazul. Intr-adevar, producatorul de medicamente a reusit sa realizeze un profit net de 68 miliarde lei in 1998, iar perioade precum cea din 1996, cand Sicomed prezenta bilanturi negative, nu ameninta sa se mai repete in viitorul previzibil. In plus, consumul de medicamente in Romania este in continua crestere, si de acest lucru va profita cu siguranta si aceasta societate. Si totusi, niciodata Sicomed n-a avut mai mare nevoie de bani decat acum. Ca sa atinga normele GMP obligatorii pentru orice fabricant de medicamente din Romania pana la sfarsitul anului 2000, Sicomed trebuie sa faca investitii estimate la aproximativ 45-50 milioane dolari, o suma de cinci ori mai mai mare decat valoarea sa de piata in momentul de fata si echivalenta cu totalul vanzarilor sale pe 1998.
Un asemenea munte de bani este greu de gasit la ora actuala in Romania, iar Sicomed nu dispune nici de prea multe variante de a accede la el. Cei mai ieftini bani la care societatea are acces sunt tocmai cei din profit. Chiar daca insuficienti, acesti bani scutesc societatea de dobanzi bancare ridicate, in cazul unor credite, sau de comisioane pentru intermediari, in varianta unor oferte publice de actiuni. La AGA din martie, actionarii principali, SIF Muntenia, Broadhurst Investments, FPS si SIF Oltenia, au respins insa propunerea conducerii executive a societatii, de reinvestire a 90% din profit.
Mai mult, o parte a acestor actionari a propus ca aceste procente sa fie alocate fondului de dividende si abia in ultima instanta au acceptat o repartizare a profitului, astfel: 10% recompensari pentru salariati, 40% dividende si 50% fond de dezvoltare.
In special FPS si SIF Muntenia, detinatori a 15%, respectiv 17% din actiunile Sicomed, au mizat pe banii din dividende, iar lor li s-a adaugat pana la urma si Broadhurst. Atitudinea acestora este explicabila, chiar daca greu de justificat. FPS este pe cale sa-si lichideze participarea la Sicomed si doreste sa se vada repede cu cat mai multi bani in caruta. Ce se va intampla in viitor cu societatea nu pare sa il intereseze prea mult. SIF-urile au alte politici si privesc problema dividendelor in termeni strict contabili.
Daca SIF incaseaza dividende de la societatea la care detine actiuni, ea trece aceasta suma in acte drept profit pe care poate sa-l repartizeze propriilor actionari, la fel, sub forma de dividende. Asa se face ca SIF este dispusa sa preia dividende de la o societate, chiar daca in acest fel se pierd cele 10 procente-impozit perceput de stat pe fondul de dividende. In cazul Sicomed, actionarii au fost de acord ca aproximativ 2,7 miliarde lei sa fie cedate de societate fara nici un rost, din moment ce aceiasi actionari s-au aratat dispusi sa introduca bani inapoi in societate, la o preconizata majorare de capital.
Totusi, succesul ofertei publice de actiuni, a doua varianta prin care Sicomed incearca acum sa atraga resursele necesare pentru investitii, este de asemenea pus in pericol de interesele contradictorii ale actionariatului.
In ultima AGA s-a luat hotararea ca societatea sa se adreseze, intr-o prima faza, actionariatului existent, iar in a doua faza, pietei de capital, pentru atragerea de bani dintr-o emisiune noua de actiuni. Conform unui studiu elaborat de CAIB Securities – societatea care a fost angajata pentru intermedierea acestei operatiuni – intre 10 si 12 milioane dolari ar fi suma pe care trebuie sa o atraga Sicomed in urma emisiunii unui numar de 80-90 milioane de actiuni. Pretul de oferta ar fi de 2100 lei/actiune.
Decizia de majorare de capital prin oferta publica urma sa fie luata de AGA pe 27 mai, cand mai trebuia stabilit si pretul. Posibilitatea ca actionarii existenti sa subscrie la noua emisiune de actiuni cu contravaloarea dividendelor pe care le au de incasat de la Sicomed trebuia hotarata in aceeasi zi. Totul a esuat fiindca, in afara de Broadhurst si SIF Oltenia, ce detin 13%, respectiv 10%, nici unul dintre actionarii importanti nu s-a prezentat la sedinta. Prima consecinta a amanarii AGA este faptul ca banii din dividende, pe care Sicomed spera sa-i mentina in societate pentru investitii, vor trebui platiti incepand cu aceasta luna, intrucat pana la 30 iunie este imposibil de convocat o noua AGA care sa ia o alta hotarare.
Si majorarea de capital trebuie sa mai astepte. Pretul actiunii la aceasta majorare pare sa fie unul dintre motivele principale pentru care actionarii Sicomed au preferat sa saboteze AGA. SIF Muntenia, care se angajase sa participe la majorarea de capital in schimbul primirii dividendelor, si-a facut un calcul simplu: decat sa cumpere actiuni la 2.100 lei, prin majorarea de capital, mai bine achizitioneaza acelasi numar de actiuni de pe piata, la un pret mult mai mic; pentru asta, e necesar doar ca AGA sa fie putin amanata. Planul SIF Muntenia a fost ajutat de FPS, care n-a reusit sa mandateze in timpul necesar un reprezentant pentru AGA.
Pentru Sicomed insa, timpul preseaza. Deja, principalii sai concurenti pe piata medicamentelor, societatea clujeana Terapia si Europharm, din Brasov, preluata de SmithKline Beecham, sunt mult mai avansate in ceea ce priveste investitiile pentru standardele GMP. Daca Sicomed nu reuseste sa le ajunga din urma, exista posibilitatea ca, in 2001, Ministerul Sanatatii sa ordone incetarea productiei.
Consecintele unui astfel de scenariu ar fi neplacute atat pentru Sicomed, cat si pentru actionarii sai. Piata medicamentelor din Romania este puternic disputata. Producatorii internationali au castigat mereu, in ultimii ani, cote de piata din ce in ce mai mari in raport cu societatile romanesti, iar aceasta tendinta se va accentua.
Actionarii vor
prescrie reteta
Viitorul societatii Sicomed depinde de modul in care actionarii sai principali vor sti sa ia la timp hotararile necesare. Nici SIF-urile si nici Broadhurst Investments nu doresc sa aplice regulile valabile pentru o societate cotata pe piata de capital, incercand sa aplice reguli proprii.
Acest lucru este evident in disputa existenta in interiorul actionariatului in privinta pretului la care se va face emisiunea de actiuni. Broadhurst vrea un pret preferential pentru actionarii existenti fata de pretul de oferta publica, iar la argumentele sale pare sa plece urechea si SIF Muntenia. Dar o asemenea strategie sorteste esecului o oferta publica, caci este greu de crezut ca se vor gasi investitori dispusi sa subscrie la preturi mai mari decat cele la care poate subscrie actionariatul existent. De asemenea, un pret preferential pentru actualii actionari, dar sub cel la care este cotata Sicomed pe piata, ar trage in jos actiunile societatii pentru multa vreme de acum inainte.
De pe urma deprecierii actiunilor, ar avea cel mai mult de suferit nu doar societatea, dar si un numar extrem de mare de mici investitori (140.000). Pentru Broadhurst sau SIF Muntenia, pretul de piata n-are aproape nici o importanta. Cand vor iesi din Sicomed, acestea vor detine destule actiuni pentru a negocia de pe alte pozitii cu un investitor.